RADIOTELEFON

Aparatul se realizează pe un cablaj imprimat care are dimensiunile de 75 x 135 mm. Desenul cablajului imprimat este prezentat la scară naturală (vedere din partea cablajului).

Întreg aparatul se instalează într-o carcasă din sticlotextolit sau pertinax placat, cu dimensiunile de 185 x 80 x 35 mm.

Pe unul din capace se prinde difuzorul (0,1 W – 8 Ω), peste care se asamblează placa cu cablajul imprimat, precum și butonul pornit-oprit. Pe un perete lateral se execută o decupare pentru butonul de acționare a comutatorului EMISIE-RECEPȚIE (Tx-Rx).

Aparatul folosește o antenă telescopică cu lungimea de 500 mm (λ/4). Aceasta se prinde într-un colier lung de 25 mm prin care glisează, colier care se fixează de placa cu cablajul imprimat. În poziția de lucru, antena trebuie să fie în interiorul aparatului 30 mm și 470 mm în afară.

În carcasă se montează și cele două baterii de 3 V fiecare, de tipul 2 R 10. Ca transformator de modulație a fost plantat unul de ieșire de tipul celor folosite la receptoarele portabile miniatură (se cuplează numai primarul).

Pentru a realiza o intercomunicație, sunt necesare două radiotelefoane identice ca realizare, dar cu frecvențe diferite de lucru. Diferența dintre cele două frecvențe de emisie dictează valoarea frecvenței intermediare din receptor. Astfel, în funcție de frecvențele de lucru ale celor două cristale folosite, se alege frecvența utilizată în AFI (amplificatorul de frecvență intermediară). De aceea pe schemă nu au fost trecute valorile capacităților de acord la FI, adică C16, C17 și C18. Este bine ca frecvența intermediară să fie cuprinsă în limitele 400 – 1500 kHz. În montajul prezentat au fost folosite două cristale cu frecvențele de bază de 16,016 MHz și 16,100 MHz, care prin multiplicare au condus la frecvențele de 144,144 și 144,900 MHz. În acest mod s-a obținut o frecvență intermediară de 756 kHz. Bineînțeles că se pot folosi și alte cristale cu alte frecvențe de rezonanță.

Oscilatorul este realizat cu tranzistorul T1 și este pilotat cu cristal. Acesta are un circuit LC conectat în emitor, acordat pe armonica a 3-a a cristalului (48 MHz), și un al doilea circuit LC, conectat în colector, acordat pe frecvența de 144 MHz (armonica a 9-a). Se pot folosi și cristale cu frecvența de rezonanță de 14,4 MHz sau 24 MHz; în acest caz, circuitul de emitor se va acorda pe armonica a 5-a, respectiv a 3-a (72 MHz), circuitul de colector rămânând neschimbat. De asemenea, se poate folosi într-un radio-telefon un cristal cu frecvența de 14,4 MHz, iar în celălalt unul cu frecvența de 16 MHz. Principal este ca armonica a 10-a (sau a 9-a) să cadă în banda de radioamatori cuprinsă în limitele 144 – 146 MHz.

Oscilatorul pilotat cu cristal funcționează continuu. La recepție el îndeplinește rolul de oscilator local, iar la emisie de oscilator pilot.

Tranzistoarele T2 și T3 sunt amplificatoare în regim de emisie și au circuitele de colector acordate pe frecvența de 144 MHz. Ambele tranzistoare sunt modulate în amplitudine în circuitele colectoarelor.

Receptorul are la intrare un circuit acordat pe frecvența de 144 MHz (L6 și condensatorul trimer de 3 – 12 pF) la care se conectează antena. Acest circuit captează din interiorul aparatului și semnalul oscilatorului local. Ambele semnale se aplică pe baza mixerului (T4). În circuitul de colector se selectează frecvența intermediară (în cazul prezentat cu valoarea de 756 kHz, condensatoarele C16 – 18 având capacitatea de 510 pF). Tranzistoarele T5 și T6 sunt amplificatoare de frecvență intermediară. Pe bazele tranzistoarelor T4 și T5 se aplică semnalul de RAA cules din circuitul de detecție. Rezistorul de 68 kΩ însemnat pe schemă punctat și cu steluță se alege experimental în funcție de sensibilitatea dorită la recepție. Acest rezistor se conectează suplimentar, deasupra cablajului imprimat, între punctele menționate pe schema electrică. Amplificatorul de joasă frecvență este realizat după o schemă clasică și nu necesită explicații suplimentare; în regim de emisie are rolul de modulator (difuzorul îndeplinind funcția de microfon), iar la recepție amplifică semnalul de joasă frecvență detectat.

Comutarea emisie-recepție se realizează cu un comutator de game de la receptorul portabil S-631-T. Din cele 6 contacte sunt folosite 4.

Rezistoarele folosite sunt de gabarit redus, de 0,250 sau 0,125 W (tip I.P.R.S.). Condensatoarele de decuplare C1 – C11 sunt de 25 nF ceramice plachetă.

În afara conexiunilor trasate în circuitul imprimat, sunt unele conexiuni suplimentare: conectarea antenei, alimentările la transformatorul FI, difuzorul etc., care trebuie executate conform schemei electrice, cu ajutorul unor conductoare separate.

Puterea utilă a emițătorului este de 100 mW.