Pentru cei pasionați de legături radio pe distanțe mici, propun două scheme de microemițătoare. Fac precizarea că, pentru cei cu imaginație, sunt foarte adaptabile și cu multe utilizări. În figura 1 se prezintă prima variantă în care: T = BF 214, BF 215 (sau echivalente); L = 4 spire CuEm ⌀ 0,8 mm pe carcasă cu miez de ferită, ⌀ 6–8 mm. Antena poate avea între 15–40 cm. Ea trebuie să fie fixă ca dimensiune (nu telescopică). Trebuie să fie protejată de masă și de atingeri cu mâna sau cu alte obiecte. Lungimea firului care leagă antena la colector trebuie să fie cât mai mică (sub 1 cm). Eu am realizat această variantă (cu baterie) într-o carcasă de receptor RIC. Am folosit un microfon japonez tip pastilă, refolosit de la un casetofon mai vechi. Distanța la care se poate comunica depinde de calitatea tranzistorului, a pieselor, cât și a reglajului. Evident și receptorul, mai precis sensibilitatea sa, modifică substanțial distanța de comunicare. Distanța de acțiune pentru varianta 1 este cam de 50 m, iar pentru varianta 2 cam de 100 m.
Varianta 2 este prezentată în figura 2, în care: A, T, L = aceleași precizări ca la varianta 1; Tr are rol de adaptor, totodată permițând și modulația. Sursa AF poate fi: un generator de semnal, un amplificator AF (maximum 2,5 W) sau un preamplificator AF. Eu am introdus semnal de AF de la un amplificator de microfon (preamplificator + amplificator) de aproximativ 1 W (OUT). De preferință, emițătoarele vor fi realizate în carcase de fier (tablă) pentru a fi ecranate și a nu produce perturbații de RF.
Pentru un bun reglaj propun o punte de RF pe care eu am folosit-o cu rezultate foarte bune. Punctul A se conectează la antenă. Aparatul de măsură se pune pe scala de 50 μA – 150 μA. Punctul M de masă poate fi ținut în mână. Puntea se face în aer, cu fire cât mai mici posibile. Efectuarea reglajului: după ce s-a construit puntea, se prinde prin lipire punctul A în colectorul tranzistorului, apoi se alimentează microemițătorul. Prin reglarea semireglabilului de 4k7 se urmărește o indicație cât mai mare la instrument. Puterea de emisie se poate calcula și în funcție de curentul A. Eu am obținut o indicație de 150 μA.
Principiul de funcționare
Ambele variante folosesc un oscilator de radiofrecvență (RF) de tip LC realizat în configurație de bază comună (pentru frecvența înaltă), care lucrează direct în banda UUS (Unde Ultrascurte).
- Varianta 1: Modulația în frecvență (FM) se realizează într-un mod simplificat prin aplicarea semnalului audio de la microfon direct în circuitul de polarizare al tranzistorului. Variația tensiunii audio modifică capacitățile parazite interne ale joncțiunilor tranzistorului, alternând ușor frecvența centrală generată de circuitul LC din colector.
- Varianta 2: Pentru o fidelitate și putere mai bună, modularea se face prin intermediul unui transformator audio (Tr). Acesta acționează ca un injector de semnal, modulând în amplitudine sau interferând cu curentul de alimentare al oscilatorului, generând un semnal combinat mult mai puternic (rază de 100 m).
Componente moderne alternative
- Tranzistoarele (BF 214, BF 215): Sunt tranzistoare RF clasice în capsulă din plastic tip „lock-fit”. Pot fi înlocuite direct cu tranzistoare RF de uz general moderne, extrem de comune și ieftine, precum BF199 sau MPSH10 (capsulă TO-92).
- Condensatoarele (47 pF, 1 nF): Folosiți exclusiv condensatoare ceramice multistrat (MLCC) de tip disc, preferabil cu dielectric calitativ NP0 (C0G) pentru cele din circuitul acordat (47 pF), asigurând stabilitatea frecvenței la căldură.
- Transformatorul (Tr – Varianta 2): În loc de un transformator custom greu de bobinat, se poate utiliza un mic transformator audio de adaptare 1:1 de tipul TY-146P sau cel recuperat din etajele de ieșire ale telefoanelor fixe vechi / modemurilor analogice.
