Un emițător de mică putere și cu rază de acțiune de câțiva metri este prezentat în figura de mai jos. Tranzistorul T, tip AF 136 sau P411, este montat ca oscilator cu frecvența de 68–69 MHz; pe baza tranzistorului se aplică un semnal de audiofrecvență de la o doză de picup sau de la un microfon dinamic. Acest semnal schimbă polarizarea bazei tranzistorului, ceea ce duce la o modulație de frecvență. Cu un radioreceptor care este prevăzut cu gamă UUS se recepționează semnalul. Acest mic emițător poate fi montat chiar în cutia unui picup și se transmite semnalul acestuia.
Bobina L are 8 spire din sârmă de cupru curățată de email, cu diametrul de 0,8 mm. Lungimea bobinei este de 15 mm, iar diametrul de 8 mm. Bobinajul se face fără carcasă. La jumătatea bobinei se cuplează condensatorul pentru antenă. Antena este un fir de Cu sau Al lung de 30–40 cm, așezat în poziție verticală. Alimentarea se face cu 6–9 V.
Lista de componente: T = AF 136 sau P 411; C1 = 150 pF; C2 = 20 pF; C3 = 4,6 nF; C4 = 10 nF; C5 = 100 nF; Cv = 3–15 pF.
Principiul de funcționare
Acest montaj este un oscilator de tip Colpitts configurat pe o frecvență fixă situată în vechea bandă est-europeană de UUS (OIRT: 65,8 – 74 MHz). Reacția pozitivă necesară întreținerii oscilațiilor este asigurată de divizorul capacitiv format de condensatoarele din circuit. Atunci când semnalul de audiofrecvență de la doza de picup sau microfon este aplicat în baza tranzistorului prin condensatorul de cuplaj C4, el modulează direct tensiunea bază-emitor. Această modulare modifică capacitatea dinamică internă a joncțiunii tranzistorului (efect de diodă varicap), ceea ce deviază frecvența de oscilație în ritmul muzicii sau al vocii, generând emisia în modulație de frecvență (MF/FM).
Componente moderne alternative
- Tranzistorul (AF 136, P411): Atenție! Acestea sunt tranzistoare vechi de înaltă frecvență cu germaniu și de tip PNP. Înlocuirea lor directă cu siliciu PNP modern (cum ar fi BF241, BF495 sau universalul 2N3906) necesită reajustarea rezistențelor din baza tranzistorului (12 kΩ și 51 kΩ), deoarece siliciul are nevoie de o tensiune de deschidere de 0,6 V față de 0,2 V la germaniu. O variantă stabilă este înlocuirea cu BF495 și înlocuirea rezistenței de 12 kΩ cu un semireglabil de 25 kΩ pentru a găsi punctul optim de oscilație.
- Condensatoarele: Valoarea istorică de 4,6 nF (C3) nu mai este un standard actual; se va folosi valoarea modernă standard de 4,7 nF. Condensatorul variabil (Cv de 3–15 pF) folosit pentru calibrarea postului poate fi un trimer ceramic miniatural de 2–20 pF sau 3–30 pF.
- Conversia pentru banda modernă (CCIR: 87,5 – 108 MHz): Pentru ca semnalul să poată fi recepționat pe orice radio de telefon sau receptor modern, puteți muta frecvența din cea veche (68 MHz) în cea actuală reducând numărul de spire al bobinei L de la 8 spire la 5 spire în aer, păstrând același diametru
