Principial, avertizoarele se pot construi având la bază traductoare mecanice, optice, chimice, acustice sau electromagnetice, funcție de fenomenul urmărit, de viteza de desfășurare a modificărilor în fenomen, de fiabilitatea aparaturii folosite.
În materialul de față vom prezenta numai anumite montaje menite a avertiza deschiderea sau închiderea unor uși, cazuri des întâlnite și pe care mulți constructori urmăresc a le soluționa.
Astfel, în fig. 1 este utilizat un transformator de sonerie. Tensiunea din secundar este redresată (cu 4 diode 1N4001 sau o punte) și la bornele condensatorului se obțin 12 V, releul R1 fiind anclanșat.
Contactele S1, S2, S3 sunt montate la uși. Când toate ușile sunt închise, releul R2 primește alimentare prin contactele S și prin contactele releului R1. Releul R2 fiind anclanșat, contactele sale sunt desfăcute, avertizorul neprimind tensiune. Se observă că avertizorul intră în funcțiune numai când una din uși este deschisă sau când se întrerupe firul de interconexiune.
La întreruperea rețelei electrice, contactele releului R1 asigură alimentarea cu energie de la bateria B (3 baterii de 4,5 V legate în serie). Releele lucrează la 12 V și la un curent de cel mult 80 mA. Se poate folosi și alt tip de relee, dar trebuie schimbată tensiunea de alimentare.
Când în loc de baterii se folosește un acumulator, releul R1 dispare, sistemul de alimentare apărând ca în fig. 2, în lipsa tensiunii rețelei, alimentarea fiind asigurată de acumulator.
Tot pe același principiu de logică se bazează și montajul din fig. 3. Când toate ușile sunt închise, tranzistorul T este blocat, baza fiind conectată la emitor. Becul este aprins. La deschiderea unei uși, baza tranzistorului primește prin bec un potențial negativ; tranzistorul se deschide și avertizorul A primește alimentare. Tranzistorul este de tip AD 155, dar poate fi folosit orice tranzistor de putere.
Un model similar cu cel prezentat în fig. 3 este cel din fig. 4, aici tranzistorul fiind înlocuit cu un tiristor.
Dacă o ușă a fost deschisă, avertizorul A primește alimentare și funcționează chiar dacă ușa a fost închisă (contactul S). Oprirea alarmei se face prin desfacerea contactului R (normal închis). Tiristorul se alege în funcție de consumul avertizorului. Aici, dacă avertizorul este de tip sonerie sau claxon, nu mai apare în schemă contactul R, fiindcă la închiderea ușilor tiristorul se blochează automat.
Când se urmărește o prelungire a avertizării, se construiește un sistem ca în fig. 5. Acesta se pretează foarte bine la autoturisme.
Când ușile sunt închise, contactele K sunt desfăcute, iar condensatorul de 200 uF este încărcat cu tensiunea bateriei. Astfel, tranzistorul T1 este deschis, iar T2 blocat. Totuși prin circuitul lui T1 releul R nu primește curent suficient spre a se anclanșa. Când unul din contactele K se închide, tranzistorul T1 se blochează, iar T2 trece în stare de conducție, releul R primind suficient curent spre a se anclanșa. La redeschiderea contactului K, tranzistorul T1 rămâne blocat un timp dependent de valorile condensatorului și potențiometrului montate în circuitul de bază. Cu valorile din schemă, această întârziere se poate regla între o secundă și un minut. Tranzistorul T1 este BC 107. Tranzistorul T2 se alege în funcție de releul R. La un releu de 12 V / 40 mA, T2 este tot BC 107. Pentru relee ce necesită curenți mai mari se montează un BD 135.
Ca avertizoare sonore se pretează soneriile obișnuite, claxoanele sau montajele electronice de sirenă, montaje prezentate în paginile revistei noastre.
