Asociat unui casetofon sau aparat de radio, acest amplificator (fig. 1) permite sonorizarea corespunzătoare în interiorul apartamentului sau al autoturismului.
Primul etaj este un preamplificator AF, realizat cu tranzistorul T1, de tip BC 109 (zgomot propriu scăzut), în montaj cu emitorul comun. Potențiometrul P1 (10 kΩ logaritmic, cu întrerupător) servește la reglarea volumului și în același timp la conectarea alimentării. Amplificatorul propriu-zis are o schemă obișnuită, cu etajul final în contratimp. Alimentarea se face cu 12 V, de la un stabilizator sau de la acumulatorul autoturismului.
În fig. 2 este dat cablajul imprimat al circuitului, la scara 1:1, cu dispunerea pieselor. Se observă că tranzistoarele finale T3 și T4 au fost prevăzute cu mici radiatoare.
Potențiometrul P1 se poate monta direct pe cablaj sau pe panoul cutiei, în acest caz din urmă legăturile făcându-se cu cablu ecranat.
Plusul sau minusul alimentării se leagă la masa cutiei amplificatorului (în funcție de tipul autoturismului).
Singurul reglaj necesar îl constituie simetrizarea tensiunii în punctul comun al emitoarelor lui T3 și T4. În acest scop se manevrează potențiometrul semireglabil P2 astfel încât tensiunea în punctul E (față de masă) să fie jumătate din tensiunea de alimentare.
Explicație de funcționare
Circuitul prezentat este un amplificator audio monofonic de clasă AB, configurat să ofere o putere de aproximativ 5 W pe o sarcină de difuzor standard folosind o alimentare simplă de 12 V.
- Preamplificarea (T1): Semnalul audio de mică intensitate intră prin potențiometrul de volum P1 și condensatorul de cuplaj C2 în baza tranzistorului de zgomot redus T1 (BC109). Acesta funcționează în montaj de emitor comun pentru a ridica amplitudinea semnalului la un nivel optim capabil să atace etajele următoare.
- Etajul Driver (T2): Semnalul preamplificat este preluat de tranzistorul driver T2 (vizibil pe schema de amplasare a componentelor), care coordonează comanda etajului final.
- Etajul final în contratimp (T3, T4): Este alcătuit din două tranzistoare complementare sau de același tip (configurație cvasi-simetrică, populară în acea epocă, folosind capsule metalice robuste TO-3 ca în fig. 2). Ele conduc pe rând: unul amplifică semialternanța pozitivă, iar celălalt pe cea negativă.
- Reglajul de simetrie (P2): Pentru ca semnalul audio să nu fie distorsionat (tăiat) la volum mare, punctul comun de ieșire al emitoarelor tranzistoarelor finale trebuie reglat din semireglabilul P2 exact la jumătatea tensiunii de alimentare (adică 6 V pentru o alimentare de 12 V). Acest lucru asigură o excursie simetrică maximă a semnalului.
Piese echivalente moderne
Pentru restaurarea sau replicarea exactă a acestui amplificator cu componente actuale, puteți folosi următoarele piese:
- T1 (BC109): Este un tranzistor NPN de mic semnal în capsulă metalică. Poate fi înlocuit direct cu BC549 sau BC550 (capsulă din plastic TO-92). Acestea păstrează caracteristica de zgomot extrem de redus, fiind chiar mai performante și mai accesibile.
- T2 (BC107 / BC171 sau similar): Se înlocuiește cu un tranzistor universal NPN precum BC547 sau 2N2222.
- T3, T4 (Tranzistoare finale în capsulă metalică TO-3, ex. ASZ / AD / BD): Capsulele masive din aluminiu tip TO-3 sunt astăzi învechite și scumpe. Pentru o variantă modernă, puteți reproiecta montajul folosind o pereche complementară clasică în capsulă TO-220 (ușor de prins pe un radiator plat), cum ar fi BD139 (NPN) și BD140 (PNP) sau perechea de putere mai mare TIP41C / TIP42C.
- Potențiometrele (P1, P2): În locul semireglabilului vechi cu cursor deschis P2 (predispus la praf și zgomot), se recomandă un semireglabil multitură capsulat de tip Bourns (3296W) de 10 kΩ sau valoarea corespunzătoare din schemă, care permite o reglare mult mai fină a tensiunii de 6 V în punctul static.
- Condensatoarele electrolitice (C5, C7 etc.): Se înlocuiesc cu condensatoare electrolitice moderne la tensiunea de lucru de 16 V sau 25 V, acestea fiind considerabil mai mici ca gabarit și având pierderi interne mult mai reduse.
