În figura se redă schema unui adaptor deosebit de simplu și modul de conectare la un aparat de emisie-recepție (transceiver) care nu este prevăzut cu baleiaj automat. În dreapta liniei punctate sunt prezentate piesele oscilatorului local (VFO) din transceiver, iar în stânga schema adaptorului.
Analizând schema, care se caracterizează prin numărul redus de piese, se poate vedea că tranzistoarele complementare T1-T2 cu piesele aferente formează un generator de semnal “dinte de ferăstrău”.
Frecvența este determinată de constanta de timp C1-R2, iar amplitudinea de potențiometrul P1.
Domeniul de baleiere (în mod normal de câțiva kilohertzi) este determinat de caracteristica diodei varicap BA, a condensatorului Cx (montate în transceiver) și de amplitudinea tensiunii de comandă a varicapului. Au fost evitate modificări în schema transceiverului. S-au utilizat componente de comutare și reglaj auxiliare. Amplitudinea tensiunii de comandă în poziția “automat” se reglează cu potențiometrul P1. În poziția “manual” a comutatorului K1 se păstrează caracteristicile inițiale ale transceiverului. În acest caz, în poziția de “recepție” a releului RL, tensiunea de comandă a varicapului se culege de pe cursorul potențiometrului P2, care permite dezacordarea fină a receptorului (RIT) față de frecvența folosită la emisie. Atunci când contactele releului sunt în poziție de “emisie”, tensiunea de comandă a varicapului se culege de pe un divizor de tensiune fix (1 kOhm – 1,2 kOhm).
Realizarea practică a adaptorului va avea o execuție îngrijită și foarte bine ecranată. Piesele vor fi plantate pe o placă de circuit imprimat din sticlotextolit și introduse într-o cutie realizată din tablă de fier cuprată, de 1 mm. Legăturile între adaptor și aparat vor fi cât mai scurte, realizate cu cablu coaxial blindat.
Valoarea lui C1 se alege după cerințe. Pentru C1 = 10 uF, perioada de baleiere este de aproximativ 4 secunde. De la o valoare de 100 uF pentru C1, perioada este de aproximativ 40 de secunde.
MODUL DE ÎNTREBUINȚARE
Se comută releul RL în poziția “recepție”, iar potențiometrul P2 se potrivește în poziția de mijloc. Comutatorul K1 se trece în poziția “manual”. Se acordează apoi receptorul cu ajutorul butonului condensatorului variabil al oscilatorului pilot (VFO) pe mijlocul domeniului de baleiat. Se comută K1 în poziția “automat”. În receptor se vor auzi pe rând posturile din domeniul de frecvență baleiat. Direcția baleiajului va fi spre frecvențe mai mari. La întoarcere, datorită formei semnalului, tensiunea de comandă scade brusc, iar domeniul va fi “măturat” repede cu un sunet caracteristic. La aparatele profesionale acest sunet este eliminat. Am evitat acest circuit în vederea simplificării schemei. Domeniul baleiat se poate lărgi sau îngusta cu ajutorul lui P1. Dacă postul căutat apare în bandă, se comută K1 în poziția “manual” și receptorul se acordează exact pe frecvența postului.
Adaptorul prezentat este deosebit de util în special în benzile de 28 MHz sau 144 MHz, dar se poate folosi și în alte benzi.
