Una dintre aplicațiile curente ale tranzistoarelor superbeta asimilate recent în fabricația autohtonă este realizarea unui amplificator de audiofrecvență performant cu un minimum de componente. În vederea acoperirii unui domeniu de utilizare cât mai larg în ceea ce privește valorile puterilor de ieșire, s-a realizat o schemă electrică astfel concepută încât, în funcție de tensiunea de alimentare utilizată, să fie îndeplinită condiția menționată anterior.
Schema amplificatorului este prezentată în figură, iar performanțele sale în tabelul alăturat. Se observă că semnalul audio util se aplică montajului prin intermediul condensatorului C1, la intrarea neinversoare a amplificatorului operațional βA741. El îndeplinește în cadrul montajului funcțiunile etajului de intrare și ale etajului pilot. Polarizarea amplificatorului operațional βA741 este realizată de divizorul de tensiune format din rezistențele R1, R2, R3. Semnalul audio amplificat, preluat de la ieșirea amplificatorului operațional, se aplică în continuare tranzistoarelor superbeta T2 și T3 care îndeplinesc în cadrul montajului rolul etajului final. Rezistența R6 realizează bucla de reacție negativă (între ieșirea amplificatorului și intrarea inversoare a amplificatorului operațional βA741) necesară obținerii unei amplificări liniare a montajului în banda de audiofrecvență. Valoarea amplificării finale este reglementată de raportul rezistențelor R6/R5. Polarizarea tranzistoarelor finale este asigurată de tranzistorul T1, amplasat în cadrul montajului ca sursă de tensiune constantă de tip superdiodă. Fizic, tranzistorul T1 se amplasează pe același radiator cu cel al tranzistoarelor finale, în scopul asigurării compensării termice. Grupul R8, R9, C7 reprezintă o conexiune bootstrap, care îmbunătățește foarte mult funcționarea etajului pilot, atât în privința excursiei în tensiune, cât și a acoperirii uniforme a domeniului de frecvență din banda audio.
REALIZARE PRACTICĂ ȘI REGLAJE
Montajul se realizează practic pe o plăcuță de sticlotextolit placat cu folie de cupru. Deoarece montajul este relativ simplu, nu s-a indicat o schemă de cablaj, aceasta lăsându-se la latitudinea constructorului amator. Se au în vedere obligatoriu respectarea tuturor cerințelor care privesc un cablaj pentru montaje de tip amplificator, și anume păstrarea structurii fizice de cuadripol a montajului, realizarea unor conexiuni între componente cât mai scurte, evitarea buclei de masă, traseu de masă gros de minimum 4 mm etc. După realizarea plăcuței de cablaj imprimat (în varianta mono sau stereo) se plantează componentele conform schemei electrice, efectuându-se inițial o verificare a fiecăreia. Se folosesc componente electrice de cea mai bună calitate.
Condensatoarele C1 și C4 sunt din cele cu tantal. Condensatorul C5 se amplasează fizic cât mai aproape de pinii de alimentare a circuitului integrat. Tranzistoarele finale se amplasează pe un radiator din aluminiu, împreună cu tranzistorul T1. Radiatorul este astfel dimensionat încât să poată disipa cel puțin jumătate din puterea nominală a montajului. După asamblare, montajul se alimentează de la o sursă de tensiune stabilizată, cu valoarea aleasă în conformitate cu puterea de ieșire dorită. Se pune la masă intrarea amplificatorului prin ștrapare.
Se acționează cursorul potențiometrului R1 până la obținerea în emitoarele tranzistoarelor T2 și T3 a unei tensiuni egale cu valoarea cu jumătate din valoarea tensiunii de alimentare. Curentul de mers în gol al amplificatorului, de cca 30 mA, se obține prin acționarea cursorului potențiometrului semireglabil R11. După aceste reglaje se îndepărtează ștrapul de la intrarea montajului, apoi acesta se amplasează în incinta în care va funcționa, rigidizat mecanic corespunzător. În mod obligatoriu se ține cont de posibilitatea de ventilație a radiatorului etajului final, pentru prevenirea ambalării termice.
