Odată cu apariția diodelor varactor, construirea etajelor finale în frecvențe foarte mari s-a ușurat mult, fiind accesibilă chiar și radioamatorilor începători.
Montajul pe care îl vom descrie mai jos este avantajos din punct de vedere al randamentului (40–60%) și al sistemului de modulație, care este inclus chiar în etajul de multiplicare. În lipsa unei diode specializate, se poate folosi, în condiții bune, o joncțiune validă bază-colector a unui tranzistor defect de tipul 2N3375, 2N3632, KT904, KT907 sau orice alt tranzistor cu o frecvență de lucru mai mare sau egală cu 150 MHz.
Condensatoarele de acord vor avea izolație cu mică sau aer, pentru a avea pierderi cât mai mici.
Datele Bobinelor
- L1 — 6 spire CuAg ⌀ 1,5 mm, diametrul înfășurării 6,5 mm.
- L2 — 2 spire CuAg ⌀ 1,5 mm, diametrul înfășurării 6,5 mm.
- L3 — linie CuAg cu lungimea de 25 mm, lățimea de 6,5 mm, grosimea de 0,5 mm.
- L șoc — se bobinează pe o rezistență de 1 MΩ / 0,5 W, 20 de spire CuEm ⌀ 0,1 mm.
Rezistențele R1 și R2 vor fi de volum. În caz contrar, inductanțele parazite pot lua valori nepermis de mari.
Întregul montaj se va închide într-o cutie metalică de cupru sau alamă (dacă este posibil se va arginta), al cărei capac va avea practicate găuri în dreptul șlițurilor condensatoarelor de acord.
Frecvențele de acord ale inductanțelor sunt următoarele: L1 — 144 MHz, L2 — 288 MHz, L3 — 432 MHz.
