Aparatul poate recepționa undele medii și lungi de radiodifuziune și este destinat a fi montat în autoturisme. Se alimentează de la rețeaua de bord a mașinii (cu tensiunea de 12 V) și cu minusul la masă, de exemplu, ca la autoturismele DACIA (1100–1300), SKODA, LADA etc. Acordul se face cu un bloc cu inductanțe variabile (variometru), de tipul celui folosit la receptoarele PREDEAL sau SINAIA. Comutarea benzilor se realizează cu un comutator cu patru contacte, fiecare cu două poziții, ca la receptorul SINAIA sau similar.
Pentru a realiza un montaj electric cu minusul la masă, au fost folosite tranzistoare pnp de tip BC 177, care dau rezultate foarte bune în benzile de radio medii și lungi. Se pot folosi și tranzistoare BC 251, dar cu rezultate ceva mai slabe. Deosebit în acest receptor este sistemul de RAA. Deoarece, în condițiile unui autoturism, semnalul captat de antenă poate varia în limite foarte mari, a fost folosit un sistem de RAA amplificat care acționează simultan etajul amplificator de radiofrecvență, mixerul, precum și cele două etaje de frecvență intermediară. Astfel, pentru o variație a valorii semnalului la intrare de 40 dB, se obține o variație a semnalului detectat (audio) mai mică de 2 dB. În acest mod, volumul sonor rămâne practic constant, atât la recepționarea unui post local, cât și a unui post slab, îndepărtat, ceea ce este un mare avantaj. Domeniul de frecvențe recepționat este următorul: UM: 525 – 1605 kHz și UL: 150–260 kHz.
Inductanțele L5-L14 se realizează în carcase de transformatoare FI folosite la receptoarele CORA, ALBATROS etc. Datele înfășurărilor sunt trecute în tabel.
Amplificatorul de joasă frecvență (audio) este realizat cu un circuit integrat de tipul TBA 790 K sau TCA 150 K. Acest fapt conduce la micșorarea gabaritului receptorului. Autorul a realizat acest receptor într-o carcasă cu dimensiunile 140 × 90 × 50 mm. Realizarea carcasei rămâne la alegerea fiecăruia, în funcție de spațiul disponibil. Carcasa trebuie să fie executată cât mai rigid posibil, de preferință din tablă de fier galvanizată, de grosime 0,6–1 mm. Se poate folosi și textolit placat (cablaj imprimat), cu grosimea de 2,5 mm, care este mai ușor de prelucrat în condiții amatoricești. Difuzorul se montează într-o carcasă separată și se amplasează în funcție de preferințe. Cordonul care merge de la receptor la difuzor trebuie să fie ecranat. Alimentarea de la rețeaua de bord a mașinii (+12 V) se face, de asemenea, printr-un cablu ecranat. Ecranul se va lega cu un capăt la șasiul receptorului, iar cu celălalt capăt la șasiul autoturismului. Cordonul este bine să fie cât mai scurt cu putință.
Conectarea antenei la receptor se face prin intermediul unui cablu blindat de antenă (coaxial) cu lungimea maximă de 1,5 m. Acordul antenei se face cu trimerul de 10–40 pF (de la borna de antenă). Dacă vom folosi un cablu de antenă mai scurt de 1,5 m, atunci în paralel cu borna de antenă se va conecta o capacitate suplimentară (în schemă însemnată cu steluță — C1). Capacitatea totală a antenei, a cablului de antenă, a trimerului reglabil și a condensatorului auxiliar C1 trebuie să fie de ordinul a 100 pF. Consumul de curent electric este de ordinul a 50 mA (fără semnal) și de 300–350 mA, la volum maxim, pentru o putere audio de 2 W. Șocul de filtrare L15 se realizează astfel: pe un baston de ferită cu ⌀ 10 mm și de lungime 20–25 mm se bobinează 100 de spire din sârmă CuEm ⌀ 0,55 mm. Se poate folosi și un tor din ferită cu secțiunea de 20–25 mm² și diametrul exterior de 20–25 mm. Ferita trebuie să aibă o permeabilitate magnetică mare.
