Indicarea acordului radioreceptoarelor pe frecvența dorită se realizează în mod tradițional prin acul indicator, care este legat mecanic cu potențiometrul de programare (la radioreceptoarele cu acord continuu, realizat cu diode varicap), respectiv cu axul condensatorului variabil (sau cu axul variometrului). Precizia indicației este limitată datorită toleranței potențiometrului sau condensatorului variabil (sau variometrului), cât și jocului acului indicator. O altă posibilitate este indicarea acordului cu un instrument de măsură.
Ca indicatoare de acord se pot folosi microampermetre de dimensiuni mici, având deviația maximă la 100-500 μA. Se recomandă utilizarea unui instrument având rezistența internă de 300 Ω, cu o deviație maximă a acului pentru 400 μA.
Sunt posibile mai multe soluții pentru utilizarea acestor microampermetre ca indicator de acord. Un prim procedeu constă în a monta microampermetrul M în circuitul de emitor al primului tranzistor de FI, tranzistor T pe care se aplică tensiunea de RAA de după detecție (fig. 1). Această tensiune este proporțională cu amplitudinea semnalului primit și atinge valoarea maximă pentru acord optim. Ea modifică polarizarea tranzistorului T și, în același timp, curentul prin circuitul de emitor în care se află intercalat microampermetrul M. În funcție de valoarea curentului prin circuitul de emitor, este câteodată necesară plasarea unei rezistențe R2 în paralel cu microampermetrul, pentru a reduce curentul prin acesta. Pentru a nu modifica funcționarea radioreceptorului, rezistența rezultantă a grupului serie R1 și M trebuie să fie egală cu rezistența care era inițial prezentă în circuitul de emitor; se determină astfel valoarea lui R1 ținându-se seama de rezistența proprie a microampermetrului.
În fig. 2 se prezintă o soluție asemănătoare, microampermetrul fiind montat de această dată în alimentarea colectorului tranzistorului T, pe care este aplicată tensiunea de RAA. Un alt montaj, de asemenea simplu, constă în a intercala microampermetrul direct în circuitul de detecție (fig. 3). Rezistența R3 este rezistența de sarcină a detectorului (în anumite radioreceptoare fiind constituită de potențiometrul de volum). Microampermetrul se găsește conectat în serie cu rezistența de detecție, către partea de masă a acesteia. Și în acest caz acordul optim se găsește pentru deviația maximă a microampermetrului.
Vom examina în continuare un indicator de acord pentru un radioreceptor MA/MF, care să indice acordul pentru recepția emisiunilor cu MA și cu MF.
Montajul este prezentat în fig. 4. Pentru emisiunile cu MA, indicatorul M se găsește în serie cu R1, rezistența de sarcină a detectorului. Un condensator de aproximativ 100 μF scurtcircuitează microampermetrul pentru ca acesta să nu reacționeze la frecvențe joase de modulație. În cazul recepționării emisiunilor cu MF, microampermetrul este atacat prin intermediul rezistenței R3. Această rezistență poate fi considerată în serie cu rezistența internă r a microampermetrului, acest grup serie fiind în paralel cu rezistența R2. Trebuie ca rezistența rezultantă a acestui grup serie-paralel să fie egală cu R4 pentru a asigura funcționarea simetrică a detectorului de raport.
Se poate modifica sensibilitatea indicatorului de acord pe MF prin ajustarea valorilor rezistențelor R2, R3, R4 și r.
În cazul radioreceptoarelor prevăzute cu recepția doar a emisiunilor cu MF, se pot realiza diferite variante de indicatoare de acord. În fig. 5 se prezintă două modalități de montare a microampermetrului. În prima variantă, A, este vorba despre un microampermetru obișnuit, iar în varianta B este vorba despre un microampermetru cu zero central (acord corect dacă acul indicator este pe zero central). Valoarea rezistenței serie R se determină în funcție de sensibilitatea microampermetrului folosit. Pentru mai multă ușurință, se poate folosi o rezistență semireglabilă. Se recomandă un microampermetru de 200 μA.
Explicație de funcționare
Articolul descrie metodele clasice de integrare a unui instrument analogic de măsură (microampermetru cu ac, numit și S-metru) pentru a vizualiza calitatea acordului (intensitatea semnalului) în aparatele de radio AM (MA – Modulație în Amplitudine) și FM (MF – Modulație în Frecvență).
- Metoda prin RAA (Reglaj Automat al Amplitudinii – Fig. 1 și 2): Receptorul generează o tensiune continuă de control numită RAA, a cărei valoare depinde direct de puterea postului recepționat. Această tensiune modifică polarizarea unui tranzistor amplificator de frecvență intermediară (T). Intercalând microampermetrul în emitorul sau colectorul acestui tranzistor, acul va devia proporțional cu variația curentului, indicând punctul de maxim (acordul perfect).
- Metoda directă în detectorul AM (Fig. 3): Microampermetrul măsoară direct componenta continuă extrasă din dioda detectoare de după rezistența de sarcină. Cu cât semnalul radio este mai puternic, cu atât curentul redresat este mai mare.
- Metoda pentru detectorul FM (Fig. 4 și 5): În cazul recepției FM, circuitele folosesc un detector de raport sau un discriminator. Acest circuit generează o tensiune ce variază în funcție de centrarea pe canal. Utilizarea unui instrument cu zero central (Varianta B din Fig. 5) este ideală: acul stă exact la mijloc când postul este acordat perfect pe frecvența purtătoare și deviază la stânga sau la dreapta dacă radioul este dezacordat.
Piese echivalente moderne
- Microampermetrul analogic (M): Microampermetrele cu ac sensibile (100 μA – 200 μA) se mai găsesc doar ca piese de schimb industriale sau retro.
- Alternativă digitală modernă: În electronica actuală, indicatoarele cu ac au fost înlocuite complet de afișaje cu bare de LED-uri (bargraph). Pentru a moderniza acest concept, se folosesc circuite integrate specializate precum LM3914 (liniar) sau LM3915 (logaritmic). Aceste integrate citesc tensiunea de RAA sau de detecție și aprind un șir de 10 LED-uri, oferind o monitorizare vizuală mult mai dinamică și rezistentă la vibrații mecanice.
- Tranzistorul de Frecvență Intermediară (T): În aparatele vechi se foloseau tranzistoare RF de tip BF199, BF214 sau BF240.
- Înlocuitor modern: Dacă reparați un etaj discret, se pot folosi tranzistoare RF de siliciu precum BF494, BF245 sau tranzistoare de uz general cu frecvență de tăiere mare, cum este 2N3904. În receptoarele moderne, întregul etaj de FI și detecție este inclus într-o singură capsulă integrată (ex. seria TA7640 sau TDA1220), care scoate direct o tensiune dedicată pentru indicatorul de acord (pin de AGC/S-meter).
- Rezistențele și condensatoarele: Rezistențele din text (R1 – R4) se înlocuiesc cu rezistențe standard cu peliculă metalică de 0,25 W cu toleranță de 1%. Condensatorul de decuplare de 100 μF se înlocuiește cu un condensator electrolitic modern la 16 V sau 25 V
