Din schema electrică (fig. 1) se vede că este vorba de un amplificator în curent continuu cu trei etaje. La nivelul fiecărui etaj s-au prevăzut borne pentru conectarea pieselor de verificat. Indicația testerului este optică, prin aprinderea becului L.Montajul conține trei tranzistoare curente (pnp, cu siliciu). Pentru T1 și T2 (BC 177, BC 251) se vor sorta exemplare cu factorul beta peste 200, având curenți reziduali cât mai mici. T3 poate fi de tip BD 136, BD 138, BD 140.Valorile rezistențelor nu sunt critice. Singura care se ajustează experimental este R3, ea fiind aleasă în așa fel încât becul L să fie complet stins când toate bornele sunt libere. Se va prefera o valoare cât mai mare (eventual se poate suprima R3, dacă este îndeplinită condiția menționată).Bornele E’-C’ servesc la verificarea pieselor și contactelor care prezintă o rezistență în curent continuu cuprinsă între 0 și 25 Ω. Prin urmare, se pot verifica aici rezistențe, joncțiuni semiconductoare de medie și mare putere, condensatoare electrolitice cu capacitatea de peste 2000 μF (respectând polaritatea), comutatoare, continuitatea unor circuite electrice etc. Piesa verificată este înseriată cu bateria de 4,5 V și cu becul L (fig. 2).
Bornele E’-B’ (B’)-C’ permit verificarea rapidă a tranzistoarelor de medie și mare putere, de tip pnp sau npn. Emitorul, baza și colectorul tranzistorului se conectează, respectiv, în E’, B’ și C’ pentru pnp (fig. 3), iar pentru npn în C’, B’ și E’ (fig. 4). Conectând întâi emitorul și colectorul, becul trebuie să rămână stins. La conectarea bazei, becul trebuie să ilumineze normal.Bornele E-B-C sunt destinate verificării tranzistoarelor de mică putere. Emitorul, baza și colectorul tranzistorului se conectează în E, B și, respectiv, C pentru pnp (fig. 5) și în C, B și, respectiv, E pentru npn (fig. 6). Se verifică întâi joncțiunea emitor-colector (între E și C), respectând polaritatea: becul trebuie să rămână stins. La conectarea bazei, becul începe să ilumineze de la o anumită poziție a cursorului potențiometrului P, în funcție de factorul de amplificare. Pentru a compara mai ușor diferite tranzistoare, este util să se atașeze potențiometrului un tambur divizat de la 0 la 100.La bornele E-C mai pot fi verificate rezistențele electrice cuprinse în intervalul orientativ 0-3 kΩ, condensatoarele electrolitice având capacitatea peste 50 μF (cu respectarea polarității), precum și joncțiunile semiconductoare de mică putere.Bornele M’-N’ și M-N servesc la verificarea rezistențelor și condensatoarelor. Astfel, între M’ și N’ se pot conecta rezistențe cu valoarea între 0 și 500 kΩ și condensatoare cu capacitatea cuprinsă între 0,5 și 100 μF.
La bornele M-N sensibilitatea este și mai mare, putându-se verifica rezistențe până la cca 30 MΩ și condensatoare cu capacitatea de peste 2 nF. Limitele acestor domenii sunt orientative, ele depinzând de calitatea tranzistoarelor utilizate.La verificarea condensatoarelor electrolitice se va respecta polaritatea (plusul condensatorului la bornele N, N’, E sau E’). Înainte de repetarea unei verificări, condensatorul trebuie descărcat (de exemplu printr-un bec de lanternă). Dacă becul nu se aprinde deloc, condensatorul este întrerupt, fără capacitate sau nu se încadrează în domeniul de sensibilitate ales. Dacă becul se aprinde și nu se mai stinge, condensatorul este străpuns sau cu pierderi foarte mari (se încearcă și bornele cu sensibilitate mai redusă).Pentru un condensator bun, becul se aprinde brusc și se stinge lent, după un anumit interval de timp (care este proporțional cu valoarea capacității).În fig. 7 este prezentată o sugestie de cablaj și de așezare a pieselor pe panoul frontal al cutiei în care se introduce aparatul. Vederea este dinspre interior, la scara 1:1.Fotografia redă vederea interioară a panoului frontal. Se observă că tranzistorul T3 este montat pe un mic radiator în formă de U (cca 8 cm²). Becul este mascat printr-un căpăcel de plastic semitransparent. Bucșele utilizate sunt borne de antenă de la radioreceptoarele portabile.
