REDUCĂTOR DINAMIC DE ZGOMOT

Există numeroase tipuri de montaje reducătoare de zgomot, care au rolul de a îmbunătăți raportul dintre semnalul util muzical dintr-un program înregistrat și zgomotul de fond, manifestat de obicei ca fâșâit, produs în majoritatea cazurilor de purtătorul de înregistrare, granulația mare a benzii de magnetofon sau casetofon și calitatea necorespunzătoare a materialului plastic folosit la presarea discurilor.

Montajul de mai jos este realizat numai cu trei tranzistoare (pentru varianta monofonică) și cu câteva piese foarte ușor de procurat.

Examinând schema, observăm că semnalul audio se trimite la baza tranzistorului T1, fiind cules amplificat din colectorul aceluiași tranzistor, pe rezistența de sarcină de 5 kΩ. De aici, semnalul este trimis pe două căi separate. Una duce direct la ieșirea montajului, la capătul unui potențiometru, de unde ajunge la un etaj repetor pe emitor. Același semnal de la ieșirea tranzistorului T1 urmează și calea unui filtru trece-sus, ajunge la etajul al doilea de amplificare, realizat cu tranzistorul T2, care servește la amplificarea numai a frecvențelor foarte înalte, de peste 5 000 Hz. Diodele D1 și D2 servesc ca limitatoare pentru semnale parazit-impuls, de exemplu pocnituri exagerate provenite din zgârieturi de disc, anulând amplificarea etajului respectiv. La semnale slabe, diodele sunt închise. Prin rezistența de 1 MΩ se polarizează tranzistorul T2. În caz că se dorește scoaterea din uz a sistemului reducător de zgomot, se acționează întrerupătorul I.

Deci la ieșirea etajului al doilea de amplificare se obține un semnal audio total lipsit de frecvențele joase, în opoziție de fază cu semnalul care este trimis nemodificat la ieșirea montajului. Etajul al treilea, repetor pe emitor, primește cele două semnale prin cursorul potențiometrului, la capătul căruia sunt aplicate. În funcție de poziția cursorului acestui potențiometru, se obține situația de balans, pentru reprimarea fâșâiturilor, fără ca frecvențele înalte din imprimare să aibă ceva de suferit. În linii mari se poate spune că montajul asigură reprimarea frecvențelor mai mari de 4 000 Hz în momentele de „pianissimo”, adică la audiție de nivel mic, când orchestra cântă foarte încet, tocmai atunci când fie discul, fie banda de magnetofon sau casetofon manifestă un fâșâit de fond, care deranjează. Pentru imprimări cu zgomot foarte mare de fond, de pe discuri vechi sau benzi vechi, cu granulație mare și viteză redusă, trebuie asigurată o anumită poziție a potențiometrului, care se va tatona. Este o operație necesară mai ales atunci când se face recopierea unor imprimări vechi, cu grad diferit de uzură. La imprimări realizate inițial cu materialul de bună calitate trebuie, bineînțeles, o nouă reglare a potențiometrului de balans.

Toate cele trei tranzistoare sunt uzuale, din seria BC 107…109; se pot folosi orice tranzistoare npn cu siliciu, cu factor de amplificare beta mai mare de 100. Condensatoarele electrolitice sunt la o tensiune minimă de 12 V. Alimentarea se face în limitele 9 V…14 V, de la trei baterii de lanternă înseriate, de la un redresor stabilizat sau chiar din montajul de amplificator, magnetofon sau casetofon pe care îl servește reducătorul de zgomot.

Acest montaj este un filtru dinamic de zgomot (similare cu sistemele DNL – Dynamic Noise Limiter). El reduce fâșâitul de fond în pasajele muzicale liniștite: