Montajul din fig. 1 este compus din două etaje, care împreună formează un sesizor de prezență.
Etajul cu tranzistorul T1 este un oscilator pe o frecvență dictată de valoarea bobinei L1. Această bobină poate fi de la media frecvență a unui receptor, o bobină de modulator unde medii sau se bobinează pe o carcasă cu miez de ferită 150–180 de spire cu sârmă de CuEm 0,08–0,1. Valoarea acestei bobine se ajustează din miezul de ferită.
Bobina L2 se construiește pe un miez de ferită și are 300 de spire CuEm 0,08.
Intrarea în oscilație a etajului se obține din trimerul cuplat între emitorul și colectorul tranzistorului T1. În caz că etajul nu oscilează, se mai montează în paralel cu acest trimer un condensator cu valoarea de 20–25 pF.
Semnalul de radiofrecvență de la oscilator este cuplat la diodele D2–D3, ce formează un grup redresor. Componenta continuă astfel rezultată este aplicată pe baza tranzistorului T2, care este adus în stare de conducție. În această situație, releul se anclanșează. Când o persoană atinge plăcuța sesizoare, etajul oscilator iese din funcțiune, tranzistorul T2 se blochează și prin contactele releului se semnalizează prezența persoanei.
Tranzistoarele T1 și T2 sunt de tip EFT 317, dar se pot monta și BC 177. Diodele sunt EFD 108 sau echivalente. Se recomandă ca legătura la senzor să se facă cu un cablu ecranat nu mai lung de 1,5 m. Senzorul este o placă metalică de 5×8 cm, izolată față de masă. Eventual se folosește suprafața unei plăci imprimate.
Alimentarea montajului se poate face de la un transformator de sonerie. În secundarul transformatorului se montează un redresor dublor de tensiune. Diodele redresoare sunt 1N4001, dar pot fi și de alt tip cu condiția să suporte 50 mA
