
Aici gasit s avertizor sonor antifurt cu pornire întârziată și tot acolo, independent, o soluție simplă pentru oprirea temporizată. Așa cum am menționat, aceste două montaje pot fi ușor combinate, rezultând un avertizor cu dublă temporizare: o întârziere de ordinul câtorva secunde la pornire și automenținere limitată (reglabilă) de ordinul zecilor de secunde sau al minutelor.
În figura alăturată vă sugerez o altă variantă la fel de simplă, având și prețiosul avantaj al consumului neglijabil de curent în stare de „veghe” (de ordinul microamperilor). Ea a fost concepută și experimentată special pentru cazul alimentării de la baterii (de exemplu, două baterii 3R12 de 4,5 V legate în serie), când consumul în repaus are o importanță majoră pentru exploatarea îndelungată.
Elementul de acționare este de această dată un tiristor, de pildă din seriile T3N1–T3N6, a cărui amorsare pe poartă se asigură prin intermediul circuitului de întârziere realizat cu tranzistoarele T3 și T4.
În stare de veghe, întrerupătoarele K1 (alimentare) și I1–In (supraveghere uși etc.) sunt toate închise, iar K2 deschis. Dacă la un moment dat deschidem unul din întrerupătoarele I1–In (ușa de la intrare), tiristorul nu va amorsa instantaneu deoarece încărcarea condensatorului C2 prin R10 și R11 întârzie cu câteva secunde intrarea în conducție a tranzistoarelor T4 și T3. Durata întârzierii este dată în esență de valorile lui R10 și C2; eventual ea poate fi făcută reglabilă înlocuind pe R10 printr-un trimmer sau potențiometru de 1–2,5 MΩ și tatonând experimental pe C2 (0,1–1,5 μF, cu pierderi foarte mici).
Dacă înainte de scurgerea acestui interval de timp, posesorul închide întrerupătorul K2, avertizorul va rămâne în continuare blocat; în caz contrar, alarma pornește, funcționând cu automenținere temporizată dacă respectivul întrerupător I a fost reînchis, respectiv funcționând un timp nedefinit dacă aceasta rămâne deschis.
Valorile rezistențelor R7, R9, eventual și R8, R10, se tatonează experimental în funcție de sensibilitatea de poartă a tiristorului, ca și de factorii beta ai tranzistoarelor T3 și T4.
Circuitul de menținere limitată, respectiv de oprire temporizată, realizat cu T1 și T2, a fost descris pe larg în articolul menționat și nu vom insista asupra lui. Cu valorile indicate s-au obținut durate maxime de cca 60–80 s, folosind tranzistoare cu factorul beta mare.
LED-ul și rezistența sa de limitare, R1, nu fac parte propriu-zis din montaj, dar indicația luminoasă este foarte utilă pe parcursul experimentării, pentru a nu fi nevoiți să lucrăm cu avertizorul sonor S.
De data aceasta avertizorul S trebuie să fie obligatoriu cu întrerupere periodică a curentului, respectiv cu scădere până aproape de zero (sonerie clasică sau electronică, sirenă etc.), pentru a permite blocarea automată a tiristorului după scurgerea intervalului de menținere prestabilit. El trebuie să accepte alimentarea la tensiunea continuă de 6–9 V, cu un consum de maximum 300–400 mA.
Explicații suplimentare de funcționare
- Starea de veghe și consumul redus: Cât timp toate contactele de supraveghere (I1–In) sunt închise, ele șuntează circuitul de temporizare direct la masă (0V). Tranzistoarele și tiristorul sunt complet blocate, motiv pentru care curentul consumat din baterie este aproape zero (doar curenții reziduali de scurgere ai semiconductoarelor).
- Temporizarea la pornire (Intrarea în clădire): Când o ușă se deschide (unul din contactele I1–In se deschide), curentul începe să încarce lent condensatorul C2 prin grupul de rezistențe R₁₀ și R₁₁. Tranzistoarele T4 și T3 formează un etaj de amplificare cu câștig mare (configurație Darlington/Szalai modificată). Când tensiunea pe C2 crește suficient, T4 se deschide, trăgând în conducție și pe T3. Acest circuit oferă proprietarului un răgaz de câteva secunde pentru a acționa comutatorul ascuns K2 (care anulează alarma prin scurtcircuitarea temporizării) înainte ca tiristorul (Th) să primească impuls pe poartă (grilă).
- Amorsarea și Oprirea temporizată (Automenținerea): Dacă timpul expiră și K2 nu a fost acționat, T3 trimite un impuls în poarta tiristorului Th (T3N4). Tiristorul se aprinde instantaneu și alimentează avertizorul sonor S. Concomitent, intră în funcțiune circuitul de oprire temporizată cu T1 și T2. Acesta determină cât timp rămâne alarma pornită.
- Condiția blocării tiristorului: Tiristoarele în curent continuu rămân blocate în stare de conducție chiar și după dispariția semnalului din poartă. Singura modalitate de a le opri este ca intensitatea curentului care le străbate să scadă sub pragul de menținere (holding current). Din acest motiv, autorul specifică clar că avertizorul S trebuie să fie unul cu întrerupere periodică (cum sunt soneriile mecanice cu ciocănel sau sirenele electronice care au oscilații ce trec prin zero), permițând tiristorului să se dezactiveze atunci când circuitul cu T1-T2 își termină ciclul.
Ghid de echivalențe pentru piese moderne
- T1, T2 (2N2219): Tranzistoare NPN de uz general în capsulă metalică TO-39. Se pot înlocui foarte ușor cu tranzistoarele moderne extrem de comune BC547 sau 2N2222A (în capsulă de plastic TO-92). Atât BC547C cât și 2N2222A au un factor de amplificare (β sau \(h_{FE}\)) ridicat, ideal pentru obținerea temporizării dorite.
- T3 (2N2219): La fel ca mai sus, se poate înlocui cu 2N2222A sau BC547.
- T4 (BC107C): Tranzistor NPN de mică putere și zgomot redus, cu amplificare mare (sufixul C). Echivalentul modern perfect este BC547C (selecționat special pentru factor de amplificare mare).
- Th – Tiristor (T3N4 sau seria T3N1–T3N6): Tiristoare românești vechi de mică putere (aprox. 0.8A – 1A). Pot fi înlocuite cu succes de tiristoare moderne sensibile în capsulă TO-92, cum ar fi MCR100-6 sau C106D (atenție la dispunerea pinilor Katod-Poartă-Anod la montare).
- D1 (F112): Diodă rapidă sau de redresare românească de mic curent. Se poate înlocui direct cu 1N4148 (diodă de semnal rapidă) sau 1N4007.
- D2 (1N4007): Este o diodă care se fabrică și se folosește pe scară largă și astăzi în exact aceeași formă.
- C1 (100 μF) și C2 (0.47 μF): Condensatoarele electrolitice vechi aveau pierderi mari. Pentru C2, unde autorul recomandă „pierderi foarte mici” pentru o temporizare precisă, este ideal să folosești un condensator modern cu poliester (MKT/MKP) de 0.47 μF (470nF) în locul unuia electrolitic. Pentru C1 se va folosi un condensator electrolitic uzual de 100 μF / 16V sau 25V.
- Avertizorul sonor S: În locul soneriilor cu clopoțel din anii ’90, astăzi se poate folosi o sirenă piezoelectronică de 6V–9V sau un buzzer piezoelectric auto-oscilant cu sunet intermitent






