În scopul facilitării legăturilor de performanță în banda de unde ultrascurte de 144–146 MHz (cum sunt legăturile care folosesc reflexiile pe meteoriți sau pe stratul E sporadic, legăturile între două stații situate de o parte și de alta a unui lanț muntos care folosesc „efectul de creastă”, legăturile efectuate prin intermediul sateliților pentru radioamatori etc.), acest preselector-amplificator este de un real folos datorită performanțelor sale:
- Amplificarea: 20–26 dB (în funcție de tranzistoarele folosite).
- Banda de trecere: 500 kHz (la 6 dB), 2 MHz (la 20 dB).
Zgomotul amplificatorului este dictat de performanțele primului tranzistor al amplificatorului (T1). Datorită selectivității ridicate a preselectorului, se reduce substanțial efectul de modulație încrucișată între două semnale aplicate simultan la intrare. În special se reduce aproape complet intermodulația dintre semnalul „util” și semnalele din afara benzii de radioamatori. O asemenea selectivitate s-a putut obține ca urmare a acordului simultan în bandă a trei circuite. Acordul se realizează cu diode varicap (însemnate în schemă cu D) de tipul BB 139, conectate în serie câte două bucăți. La intrarea aparatului există un filtru „π” format din L1C1L2C2, destinat adaptării corecte a antenei cu amplificatorul, care apoi este urmat de un filtru trece-bandă, compus din L2C3L3.
Amplificatorul este realizat cu două tranzistoare cu efect de câmp de tipul BF 245. Se pot folosi și tranzistoare de tipul BFW 10 (11, 12), dar cu performanțe mai reduse (numai 20 dB amplificare). Acordul în bandă se realizează cu ajutorul celor șase diode varicap și al potențiometrului de acord de 100 kΩ. Reglarea se realizează astfel: se trece cursorul potențiometrului de acord de 100 kΩ spre capătul unde se aplică -12 V (poziția semireglabilului de 1 MΩ este indiferentă). Se aplică la intrarea amplificatorului un semnal cu frecvența de 146 MHz. Pentru orașul București și împrejurimi se pot folosi semnalele radiobalizei de amatori a Radioclubului central, care lucrează pe frecvența de 145,975 MHz. Se acordează toate circuitele pe maximum de semnal la ieșire. După aceea se trece cursorul potențiometrului de acord de 100 kΩ la limita cealaltă. Se aplică la intrare un semnal cu frecvența de 144 MHz. Se reglează potențiometrul semireglabil de 1 MΩ astfel încât să obținem un semnal maxim la ieșire. Se reglează din nou (în această poziție a celor două potențiometre) miezul de ferită al bobinei L1.
Realizare. Bobinele L1–L4 sunt identice și se bobinează pe carcase din cele folosite în blocul de UUS în receptorul „Mamaia” și conțin 4,5 spire din sârmă de cupru argintat cu diametrul de 0,8–1 mm. Pasul între spire este de 1 mm (vezi fig. 2). Aceste bobine se blindează cu o carcasă din tablă de aluminiu sau cupru cu dimensiunile de 14 × 14 × 20 mm. Priza de la L2, L3 și L4 se scoate de la 3/4 din spiră (începând dinspre capătul «rece» al înfășurărilor). Bobina L5 se realizează fără carcasă și are 4 spire din același conductor ca și celelalte bobine. Diametrul interior este de 8 mm, iar distanța între spire de 3 mm.
Amplificatorul se poate realiza și fără carcase la bobine. În acest caz, fiecare circuit acordat trebuie compartimentat separat. Se pot folosi pereți despărțitori (ecrane) din pertinax sau sticlotextolit dublu placat. Înălțimea pereților trebuie să fie de ordinul a 30-40 mm.
Tensiunea de 12 V aplicată amplificatorului trebuie să fie foarte bine stabilizată și filtrată. Întreg amplificatorul trebuie blindat într-o cutie metalică sau din sticlotextolit dublu placat. Pe cutie se aplică două mufe coaxiale (intrare și ieșire) și potențiometrul de acord, la care se adaptează o scală gradată în MHz. Conexiunile condensatoarelor de decuplare trebuie scurtate la maximum
Recomandări de piese alternative moderne
Pentru a construi acest preselector de înaltă frecvență (VHF) la standardele actuale, piesele vechi pot fi înlocuite cu următoarele componente:
- Tranzistoarele BF 245 / BFW 10 (JFET-uri cu canal N): Tranzistorul BF245 în capsulă TO-92 se mai găsește greu în varianta originală. O alternativă modernă excelentă în format clasic (THT) este J113, 2N5484 sau 2N5485 (specifice pentru aplicații RF în VHF). Dacă dorești performanțe superioare și zgomot mult mai mic, poți trece la un tranzistor de tip Dual-Gate MOSFET în tehnologie SMD, cum ar fi BF998.
- Diodele varicap BB 139: Pot fi înlocuite direct cu diode varicap din seriile moderne destinate benzii de UUS/VHF, precum BB149, BB204 sau BB135. Este important ca cele 6 diode să provină din același lot (să fie împerecheate) pentru ca circuitele acordate să ruleze identic pe toată banda 144–146 MHz.
- Alimentarea de -12 V: Schema originală folosește o tensiune negativă pentru comanda diodelor varicap, probabil adaptată pentru stații vechi cu masă la pozitiv. Pentru utilizarea cu echipamente moderne cu masă la negativ, comanda diodelor varicap se poate face mult mai simplu cu o tensiune pozitivă de +12 V sau +5 V (folosind diode varicap de joasă tensiune ca BB149), inversând pur și simplu orientarea diodelor în circuit față de masă.
