Acest articol vine ca o completare la articolul „Efect acustic pentru chitară”, adresându-se în special iubitorilor de efecte fuzz. În acest sens sunt propuse cititorilor spre realizare montajele din figurile 1–6, montaje care nu prezintă grade de complexitate ridicate. La realizarea lor s-au ales numai componente de fabricație indigenă, ușor de procurat. Datorită simplității montajelor, cablajele imprimate nu au mai fost prezentate.
În primul montaj (fig. 1) semnalul de intrare este aplicat la intrarea amplificatorului realizat cu tranzistoarele T1 și T2, prin potențiometrul de volum de 1 MΩ. Semnalul de la ieșire, distorsionat, este limitat (netezit) de cele două diode D1 și D2, iar componenta sa de înaltă frecvență este filtrată de circuitul alcătuit din condensatorul de 500 pF și rezistoarele de 1 MΩ. Din potențiometrul de 1 MΩ se reglează intensitatea (volumul) fuzz-ului de la maxim la minim (semnal normal).
Montajul din figura 2 reprezintă un amplificator realizat cu tranzistoarele T1 și T2. Potențiometrul de 1 MΩ stabilește gradul de distorsionare, iar potențiometrul de 50 kΩ stabilește nivelul de ieșire al semnalului. Când efectul fuzz nu poate fi complet eliminat prin potențiometrul de 1 MΩ, se va conecta un comutator între intrare și ieșire pentru deconectarea fuzz-ului.
Montajul din figura 3 are ca elemente de bază tranzistoarele T1 și T2, care alcătuiesc un amplificator în tensiune. Câștigul acestuia este suficient pentru a fi excitat de un semnal de nivel mic, asemănător semnalului furnizat de o doză de chitară. În urma acestei amplificări, la ieșirea lui T2 se obține semnalul distorsionat. Potențiometrul de 1 kΩ stabilește cantitatea de reacție negativă introdusă în circuit prin condensatorul de 25 μF, deci gradul de amplificare a semnalului.
Rolul rezistențelor de 390 Ω și 8,2 kΩ constă în polarizarea tranzistorului T2, este de a micșora tensiunea de ieșire la un nivel convenabil, care apoi este reglat după necesități din potențiometrul de 250 kΩ.
Montajul din figura 4 este foarte simplu și deci ușor de realizat. Piesele nu sunt critice sau de calitate, atât timp cât scopul urmărit este distorsionarea semnalului.
Din potențiometrul de 10 kΩ (liniar) se stabilește gradul de distorsiune, iar din potențiometrul de 50 kΩ (logaritmic) nivelul de ieșire al semnalului.
Montajul din figura 5 reprezintă o variantă a montajului din figura 3. Tranzistoarele T1 și T2 amplifică semnalul de intrare și câștigul în amplificare este suficient pentru a distorsiona un semnal furnizat de o chitară electrică. Potențiometrul de 1 kΩ stabilește cantitatea de reacție existentă, deci și câștigul în tensiune. Volumul se stabilește cu ajutorul potențiometrului de 100 kΩ. Comutatorul introduce sau elimină montajul între intrare și ieșire.
Montajele prezentate în figurile 1, 2, 3, 4, 5 se realizează sub forma unor cutii prevăzute cu mufe pentru intrare, ieșire și alimentare. Acest mod de realizare trebuie să permită conectarea mai multor cutii în serie pentru accentuarea efectului.
Montajul din figura 6 oferă multe avantaje celor care o să-l utilizeze, prin faptul că realizează două efecte mult căutate în muzica disco-hard și datorită simplității și numărului redus de componente.
Circuitul este astfel conceput ca, în montaj, câștigul să fie suficient de mare pentru a distorsiona un semnal de nivel foarte mic. Distorsionarea semnalului duce la obținerea efectului fuzz.
Diodele D1 și D2 limitează nivelul semnalului la ieșire, micșorat de altfel și de divizorul de potențial. Acest circuit realizează și efectul SUSTAIN, datorită amplificării foarte mari, efect ce duce la obținerea unor sunete noi, foarte plăcute.
📌 Explicații de funcționare ale schemelor de Fuzz
Toate aceste circuite folosesc principii clasice de distorsiune analogică pentru chitară electrică, extrem de populare în anii ’70 și ’80:
- Limitarea cu Diode (Hard/Soft Clipping – Fig. 1 și Fig. 6):
- În Figura 1 și Figura 6, amplificarea semnalului este împinsă foarte sus (în Fig. 6 folosind un amplificator operațional cu câștig uriaș dat de rezistența de reacție de 2,7 MΩ).
- Diodele montate în antiparalel (D1, D2) taie brusc vârfurile sinusoidei audio ori de câte ori semnalul depășește pragul lor de deschidere (cca. 0,6 V pentru siliciu). Această retezare transformă unda sinusoidală lină într-o undă aproape dreptunghiulară, generând o multitudine de armonici superioare care dau sunetul agresiv de tip Fuzz / Distortion.
- Saturarea Tranzistoarelor (Fig. 3 și Fig. 5):
- Aceste scheme sunt replici sau variații ale celebrului efect Fuzz Face. Ele nu folosesc diode pentru limitare, ci folosesc două tranzistoare cuplate direct.
- Primul tranzistor amplifică semnalul și atacă baza celui de-al doilea (T2). T2 este forțat să lucreze la limita superioară de saturație și tăiere din cauza polarizării asimetrice. Potențiometrul de 1 kΩ din emitor modifică decuplarea de curent alternativ (prin condensator), modificând direct câștigul etajului și controlând cât de „murdar” sau saturat va fi sunetul.
- Efectul de Sustain (Fig. 6):
- Deoarece amplificatorul operațional (CI-741) are o amplificare masivă, chiar și atunci când nota cântată la chitară începe să se stingă (scade în amplitudine la intrare), integratul o amplifică atât de mult încât diodele continuă să o reteze la nivelul maxim de 0,6 V. Din punct de vedere auditiv, nota pare că durează un timp foarte îndelungat la același volum înainte de a se stinge brusc, generând un efect excelent de Sustain.
🛠️ Ghid de piese echivalente moderne
Toate schemele funcționează la o tensiune standard mică de +9V (ideal pentru a fi alimentate dintr-o baterie comună de tip 6F22 / Crowley).
- Tranzistoarele BC109 / BC109C / BC107: Tranzistoare NPN de mică putere, zgomot redus și factor de amplificare mare, în capsulă metalică TO-18.
- Echivalent modern: Se pot înlocui perfect cu tranzistoarele moderne în capsulă de plastic BC549C sau BC550C (sufixul „C” este obligatoriu, deoarece indică grupa de amplificare maximă, esențială pentru a obține distorsiunea corectă în aceste circuite). O altă alternativă clasică în lumea pedalelor de chitară este 2N3904.
- Tranzistorul BC179 (Fig. 2): Tranzistor PNP de mică putere.
- Echivalent modern: Se înlocuiește direct cu BC559C sau BC560C (PNP cu zgomot redus).
- Diodele 1N4148 / 1N914: Diode de semnal rapid din siliciu.
- Echivalent modern: Se găsesc exact sub aceeași denumire (1N4148), fiind extrem de comune.
- Notă de tuning pentru chităre: Dacă vrei un sunet de fuzz mai „cald”, de tip vintage (mai moale), poți înlocui diodele de siliciu din Fig. 1 sau Fig. 6 cu diode cu germaniu de tip 1N34A sau AA119. Diodele cu germaniu au pragul de deschidere mai jos (0,2 V – 0,3 V) și oferă o distorsiune mult mai cremoasă (soft clipping).
- Circuitul Integrat CI-741 (Fig. 6): Amplificator operațional universal simplu.
- Echivalent modern: Se utilizează standardul UA741CN sau LM741 în capsulă DIP-8. Pentru un zgomot de fond mult mai mic (fâșâit redus când chitara nu cântă), se poate pune direct în soclu un operațional modern superior ca TL071CP sau NE5534
