Detector de umiditate

Acest circuit produce în mod normal o ieșire audio de joasă frecvență, având o frecvență fundamentală de numai câțiva herți, dar frecvența de funcționare crește considerabil dacă o pereche de sonde este plasată în apă. O creștere mai modestă a tonalității este produsă dacă sondele sunt plasate în ceva umed, cum ar fi un sol destul de reavăn. Cu alte cuvinte, unitatea acționează ca o formă simplă de detector de umiditate, cu o creștere a tonalității corespunzătoare gradului de umiditate detectat. O aplicație practică pentru o astfel de unitate este cea de indicator de umiditate a solului, pentru a arăta dacă o plantă are sau nu nevoie de udare, oferind o indicație despre umiditatea de la nivelul rădăcinilor.

Schema electronică a unității este prezentată în Figura 58, iar amplasarea componentelor pe placa de test Verobloc este dată în Figura 59.

Circuitul nu este mult mai mult decât un oscilator de joasă frecvență bazat pe IC1 și care comandă difuzorul LS1 prin intermediul lui C2. Frecvența la care oscilează IC1 poate fi crescută considerabil prin deschiderea lui Tr1, astfel încât R3 este conectat efectiv de la intrarea lui IC1 la linia negativă de alimentare. În starea actuală a circuitului, Tr1 este blocat și nu lasă să treacă un curent semnificativ.

Când sondele sunt plasate în apă, va exista o rezistență destul de mică între ele și un curent de bază puternic va curge în Tr1, astfel încât acest dispozitiv este polarizat puternic în stare de conducție, iar frecvența lui IC1 este adusă la valoarea sa maximă. Ar trebui probabil subliniat faptul că apa pură are, de fapt, o rezistență foarte mare, dar cele mai multe surse de apă (ploaie, apa de la robinet etc.) conțin cantități semnificative de impurități care produc o rezistență mult mai mică.

Dacă sondele sunt plasate în ceva care are doar un conținut modest de umiditate, va exista o rezistență mult mai mare între ele, dar Tr1 va fi totuși polarizat în conducție într-o anumită măsură și va exista o creștere semnificativă a frecvenței de funcționare a unității. Astfel, Tr1 nu este pur și simplu comutat complet pornit sau complet oprit, putând fi produse stări intermediare (și frecvențe de ieșire din unitate intermediare). Sondele pot consta pur și simplu din două bucăți de fir unifilar izolat cu PVC, având o mică lungime de izolație (să zicem aproximativ 5 mm) îndepărtată de la capete. Dacă unitatea urmează să fie utilizată ca indicator de umiditate a solului, cele două sonde trebuie montate împreună astfel încât să fie la o distanță fixă una de cealaltă. O distanță de aproximativ 20 mm este potrivită. Spațierea este importantă deoarece afectează sensibilitatea unității. Dacă unitatea pare să fie prea sensibilă, îndepărtarea accidentală a unei părți din firul expus de la capătul fiecărei sonde este cea mai ușoară cale de a corecta acest lucru. În mod similar, o lipsă de sensibilitate poate fi corectată prin îndepărtarea unei părți din izolația de la capătul fiecărei sonde pentru a lăsa o lungime mai mare de fir expus.