Aparatul poate folosi ca reflectometru, undametru, voltmetru, ohmmetru și cutie de rezistențe.
1. Reflectometru. Între emițător și antenă se cuplează intrarea, respectiv ieșirea aparatului. Pe poziția Rd a comutatorului K1 se măsoară unda directă. Din comutatorul K2 se mărește sau se micșorează sensibilitatea aparatului. Pe poziția Rr se măsoară unda reflectată. Presupunând că instrumentul a indicat alfa diviziuni pentru unda directă și beta diviziuni pentru unda reflectată, rezultă raportul de unde staționare: (alfa + beta)/(alfa – beta).
2. Undametru. Pe poziția U a comutatorului K1 se poate măsura frecvența emisă. O mică parte din semnalul emis este absorbită în circuitul oscilant LCv. În momentul în care circuitul acordat rezonează pe frecvența emisă, instrumentul va indica un maxim. Ca și în cazul de mai sus, comutatorul K2 servește la fixarea unei sensibilități corespunzătoare.
3. Voltmetru. Comutatorul K1 se trece pe poziția V. În acest caz, între bornele “plus” și “minus” se poate măsura o tensiune continuă. Pentru tensiuni alternative se folosesc bornele V~ și “minus”. Comutatorul K2 selectează scalele de măsură.
4. Ohmmetru. Pentru măsurarea rezistențelor cu valoare mare se plasează comutatorul K2 pe poziția 0 și K1 pe poziția V. Rezistența necunoscută Rx se cuplează la bornele Omega și “plus”. Înainte de măsurătoare se etalonează aparatul prin scurtcircuitarea bornelor Omega și “plus” și reglarea valorii rezistenței de 10 kOhm, conectată în serie cu sursa de 1,5 V. În cazul rezistențelor de valoare mică, acestea se conectează între bornele “plus” și R, în timp ce bornele Omega și “plus” se scurtcircuitează. Marcarea scalei se realizează prin comparare cu un instrument etalon.
5. Cutie de rezistențe. Între bornele R și “minus” se dă disponibilă rețeaua de rezistențe. În acest caz, comutatorul K2 se plasează pe poziția V.
