Articol publicat in revista Tehnium 12/70
Pentru cititorii noștri care fac primii pași în domeniul radioelectronicii, vom prezenta, începînd cu acest număr, o suită de montaje simple, urmînd ca treptat să le oferim și montaje mai complicate, cu performanțe superioare. Dar înainte de toate… îi sfătuim să citească cunoscuta carte a lui E. Aisberg «Radioul? Nimic mai simplu…».
Radioreceptorul pe care vi-l propunem este un receptor cu simplă detecție, o variantă modernă a «radioului cu galenă». În figura 1 este dată schema acestui receptor, care se montează într-o cutie de material plastic, ușor de procurat din comerț. Această cutie trebuie să aibă dimensiunile de circa 100 x 100 mm.
Construcția propriu-zisă începe prin confecționarea bobinei L1, care va avea circa 100 de spire și va fi bobinată pe o carcasă din carton sau preșpan cu diametrul de 25—30 mm. Pentru lipirea preșpanului se va folosi soluție de lipinol sau prenadez. Pentru bobinare se va folosi sîrmă de cupru-email izolată cu mătase, sîrmă de cupru-email sau liță de radiofrecvență, cu diametrul de circa 0,3 mm, și se vor bobina 100 de spire cu priza de la spira 25, mergînd din 15 în 15 spire. Bobinarea se face spiră lîngă spiră și prizele se scot prin răsucirea și dezizolarea sîrmei. Bobina se fixează în interiorul cutiei cu ajutorul a două șuruburi, prinderea făcîndu-se de marginea carcasei.
Cele 7 ieșiri ale bobinei vor merge la 7 bucșe radio, care se vor fixa în corpul cutiei de material plastic. Condensatorul Cv este un condensator variabil cu aer de 500 pF valoare maximă și se va fixa și el în cutie în așa fel încît axul să iasă lateral prin cutie pentru a face acordul. Condensatorul C1 este un condensator fix de 2 ÷ 5 nF cu mică sau ceramic. Căștile T sînt obișnuite, cu rezistența de 4 000 Ω. Capătul diodei D, indicat în figura 1 cu săgeată, va merge la o bucșă radio ce se va monta lîngă cele 7 bucșe amintite anterior. Casca se va monta la receptor prin două bucșe radio, montate pe peretele opus cu peretele pe care sînt montate cele 7 bucșe. Receptorul lucrează în gama de unde medii și după prinderea unui post se mută atît priza antenei cît și a diodei D, refăcîndu-se de fiecare dată acordul pînă cînd se obține audiția maximă. Legăturile la bucșă se fac cu banane radio.
Dioda D este o diodă detectoare obișnuită, de tip A 2, 1N 34 sau EFD, de fabricație românească. Priza de pămînt poate fi conducta de apă sau de calorifer. (În numărul viitor al revistei vom publica și construcția antenei.) Cu acest receptor se pot prinde bine posturile ce emit programele naționale.
