Descriere. Capsula CDB442 conține un decodificator din binar în zecimal (fig. 1).
El are 16 terminale (circuitele descrise până acum au 14 terminale) și decodifică maximum 10 stări ale unui numărător cu 4 celule bistabile (4 biți). Are 4 intrări (A, B, C, D) și 10 ieșiri numerotate de la 0 la 9. La intrările A, B, C, D se aplică codul binar (fig. 2), corespunzător cifrelor de la 0 la 15 (\(2^4 = 16\) combinații; 4 = numărul intrărilor). La una dintre ieșirile 0…9 apare nivel logic „0” dacă codul este din primele nouă poziții ale tabelei de adevăr (fig. 2).
De exemplu, dacă A = 0, B = 1, C = 1, D = 0, la ieșirea nr. 6 apare nivel logic „0” (0,2…0,4 V). Restul ieșirilor au nivel logic „1” (cca 3,4 V). Același lucru se întâmplă dacă codul corespunde oricărei cifre de la 0 la 9. Pentru combinațiile logice corespunzătoare cifrelor de la 10 la 15, ieșirile rămân în starea logică „1”. Deci se decodifică numai 10 stări binare.
Acest decodificator se folosește de obicei cuplat cu un numărător integrat de tipul CDB 490 E. Alimentarea se face de la o sursă stabilizată de 5 V („+” la terminalul 16 și „-” la terminalul 8).
Aplicații. Decodificatorul CDB 442 se folosește în circuite de numărare, relee de timp reglabile în trepte, generatoare de funcții, circuite de comandă la distanță etc. Pentru familiarizarea cu acest circuit se dau în continuare două aplicații simple: un cifru electronic și un generator multiton care se poate utiliza ca instrument muzical, sonerie, canar etc.
Cifru electronic. La alcătuirea schemei (fig. 3) s-a utilizat tabelul de adevăr al circuitului integrat CDB442E. La fiecare din cele 4 intrări s-a conectat câte un comutator cu un număr oarecare de poziții. Se alege codul binar al unei cifre de la 0 la 9. Se conectează baza tranzistorului T1 la ieșirea corespunzătoare a decodificatorului. Comutatoarele ce trebuie să furnizeze „0” logic la una dintre intrările A, B, C, D au câte o poziție conectată la masă (această poziție stabilește cifrul pentru comutatorul respectiv). Restul pozițiilor rămân neconectate. Comutatoarele care trebuie să furnizeze „1” logic la una dintre intrări au câte o poziție în gol și celelalte legate la masă.
Pentru a ilustra cele de mai sus, să urmărim schema din fig. 3. S-au luat 4 comutatoare cu 6 poziții. Cursoarele sunt conectate la câte una dintre intrări. Codul binar ales este 0101 (A = 1, B = 0, C = 1, D = 0). Conform tabelului, cifra 5 are această combinație de cod (terminal 6 – CDB 442).
Deci comutatoarele conectate la A și C vor avea câte un terminal în gol, iar cele de la B și C, câte o poziție la masă (sunt pozițiile „cheie” ale cifrului). În exemplul considerat s-au ales pozițiile 5, 3, 4 și 1. 5341 va fi numărul pe care îl ținem minte, pentru acționarea cifrului. Tranzistoarele T1 și T2 formează un amplificator pentru acționarea releului (electromagnet) R. Se poate alege în acest mod orice cod dorim. Exemplul considerat permite \(6 \times 6 \times 6 \times 6 \times 10\) variante. Mărind numărul pozițiilor comutatoarelor la 10, vor fi 10×10×10×10×10 variante.
Generator multiton
În figura 4 se dă un generator care poate furniza (succesiv) un număr de 10 frecvențe repetabile ciclic. Cu ajutorul lor se poate intona un fragment dintr-o melodie. Ritmul se alege din oscilatorul de tact. De asemenea, prin alternarea într-un anumit mod a frecvențelor se pot imita trilurile unor păsărele. Schema conține un oscilator comandat în tensiune (P1, P2, P3), un oscilator de tact (stabilește timpul cât se aude un ton), un numărător și decodificatorul. Oscilatorul de tact se realizează cu circuite negatoare (1/2 CDB 404). Frecvența este de aproximativ 0,5 Hz; ea se poate modifica prin schimbarea valorii rezistenței R1 sau a condensatorului C1. Impulsurile sunt transmise unui numărător decadic de tipul CDB 490 E. Un circuit integrat de tipul celui descris mai sus (CDB 442 E) decodifică cele 10 stări succesive ale numărătorului.
După cum s-a arătat, la ieșirea decodificatorului apare un nivel logic „0” corespunzător fiecărei cifre. Când se numără impulsurile de tact, nivelul logic „0” (0,2…0,4 V) apare succesiv pe fiecare ieșire a decodificatorului (de la 0 la 9). Ca urmare se conectează la masă câte o rezistență din șirul R4…R13. Tensiunea de +5 V se divizează de fiecare dată între R3 și una dintre aceste rezistențe. Valoarea tensiunii de pe divizor se aplică în punctul x al oscilatorului și-i modifică frecvența. Valorile rezistențelor R4…R13 se aleg în funcție de tonul dorit (între 300 Ω și 2 kΩ). Tonul este amplificat în putere de un tranzistor repetor și ascultat într-un difuzor (preferabil miniatură).
În figura 5 se dă varianta de conectare a circuitelor integrate. Alimentarea se poate face de la un transformator de sonerie. Tensiunea de 8 V~ se redresează și se filtrează cu un condensator C3 (500 μF). Tensiunea stabilizată se obține cu o diodă PL5V1Z.
