Montajele realizate cu circuite integrate, ca și unele scheme cu tranzistoare, necesită surse duble de tensiune (surse diferențiale), de preferință stabilizate. O astfel de sursă furnizează două tensiuni, de obicei egale, având un pol comun (zero comun).
Schema alăturată realizează o sursă diferențială de 2×6 V stabilizată, capabilă să furnizeze curenți de 2×60 mA, respectiv 2×120 mA, dacă tranzistoarele sunt prevăzute cu mici radiatoare (în formă de U, cu suprafața de cca 6 cm²).
Cele două tensiuni continue egale se obțin de la un transformator Tr. cu o singură înfășurare secundară (9 V ~ / 0,5 A) prin redresarea alternanțelor cu diodele D1–D2 (1N4001–1N4007) și filtrare (C1 și C2). Stabilizarea se face prin tranzistoarele serie T1 (BD135, BD137) și T2 (BD136, BD138), care au montate în baze diodele Zener DZ1 și DZ2 (PL6V8Z). S-au ales diode de referință cu tensiunea peste 6 V, ținând cont de căderile de tensiune pe joncțiunile cu siliciu ale tranzistoarelor serie. Practic, se pot sorta din seriile PL6V8Z sau PL6V2Z exemplare cu tensiunea de referință de cca 6,5–6,6 V și atunci se obțin la ieșire tensiuni mai apropiate de 6 V.
Alimentatorul nu este protejat la scurtcircuit, dar valoarea curentului de scurtcircuit este limitată prin introducerea rezistenței R3 în serie cu polul comun (după condensatoare, pentru a limita descărcarea bruscă a acestora). Valoarea lui R3 se poate modifica în funcție de curentul maxim dorit.
Se poate utiliza un transformator de sonerie, al cărui secundar se rebobinează pentru 9 V, fără prize mediane.
În figura 2 este dată o sugestie de aranjare a pieselor la cablaj (vedere dinspre fața cu piese) în varianta fără radiatoare. Gabaritul se reduce apreciabil dacă se utilizează condensatoare cu terminalele de aceeași parte.
