Efectul de tremolo este unul dintre cele mai cunoscute efecte muzicale și este produs prin modularea în amplitudine, la joasă frecvență, a semnalului de intrare. În această unitate, al cărei circuit este prezentat în Figura 40, modulatorul se bazează pe R4 și Tr2. R6 este ajustat astfel încât Tr2 să fie polarizat pentru o rezistență drenă-sursă de aproximativ 1k. Acest lucru produce o pierdere (atenuare) de aproximativ 14 dB prin R4, dar câștigul oferit de amplificatorul de ieșire în configurație emitor comun bazat pe Tr1 compensează în mare măsură această pierdere, oferind un câștig în tensiune de aproximativ unu (unitar) prin întreaga unitate.
Când S2 este închis, efectul de tremolo este activat, iar semnalul în dinți de fierăstrău de la un oscilator de relaxare cu tranzistor unijoncțiune realizat cu Tr3 este cuplat prin C7 la grila lui Tr2. C4 și R5 formează un filtru trece-jos simplu, care previne ca armonicile de frecvență mai înaltă ale acestui semnal să ajungă la grila lui Tr2, iar acest lucru are ca rezultat un efect de tremolo mai lin și mai plăcut. Semnalul de modulare crește și scade tensiunea pe grila lui Tr2, determinând variația rezistenței drenă-sursă a dispozitivului de la câteva sute de ohmi la câțiva megohmi, cu creșterea și reducerea consecventă a pierderilor prin R4, producându-se astfel efectul de tremolo solicitat. Frecvența efectului de tremolo poate fi variată prin intermediul lui VR1 de la aproximativ 3 Hz până la 9 Hz.
Consumul de curent al unității este de aproximativ 3 mA.
1. Recomandări de tranzistoare moderne
- Pentru Tr2 (JFET canal N – utilizat ca rezistență variabilă):
- 2N5457 / PN5457: Este alegerea perfectă pentru această aplicație audio. Are o plajă excelentă de variație a rezistenței drenă-sursă în funcție de tensiunea din grilă și un zgomot de fond redus.
- BF245B: O altă variantă clasică și stabilă în aplicații audio, ușor de găsit în capsule de tip TO-92.
- Pentru Tr1 (Tranzistor bipolar NPN – etaj amplificator de ieșire):
- BC550C: Cel mai recomandat tranzistor NPN de zgomot ultra-redus pentru aplicații audio mici. Factorul său mare de amplificare (clasa C) asigură recuperarea ideală a celor 14 dB pierduți în rețeaua de modulare.
- BC547C: O alternativă excelentă de uz general dacă BC550C nu este disponibil.
2. Cum se simulează tranzistorul unijoncțiune (Tr3) folosind NPN + PNP
Tranzistoarele unijoncțiune (UJT), cum ar fi clasicele 2N2646 sau TIS43, au devenit piese de muzeu și sunt aproape imposibil de găsit pe piața modernă. Din fericire, comportamentul lor fizic de rezistență negativă (descărcare bruscă) poate fi simulat perfect printr-un circuit echivalent cu două tranzistoare bipolare complementare (unul NPN și unul PNP) și două rezistențe.
Acest circuit simulat se comportă exact ca un UJT, având terminale echivalente pentru Emitor (E), Baza 1 (B1) și Baza 2 (B2).
Schema conexiunii de simulare:
- Componente necesare:
- 1 × Tranzistor NPN (BC547 sau 2N3904)
- 1 × Tranzistor PNP (BC557 sau 2N3906)
- 2 × Rezistențe de valoare egală (de exemplu, 4.7 k\(\Omega \) sau 10 k\(\Omega \)), care vor stabili raportul de divizare intern (intrinsec).
- Interconectarea celor două tranzistoare:
- Conectează baza tranzistorului NPN la colectorul tranzistorului PNP.
- Conectează colectorul tranzistorului NPN la baza tranzistorului PNP.
- Adăugarea rezistențelor de divizare (Echivalentul canalului de siliciu):
- Înseriază cele două rezistențe de 4.7 k\(\Omega \).
- Conectează punctul de mijloc (dintre cele două rezistențe) direct la baza tranzistorului NPN (care este deja legată la colectorul PNP).
- Capătul liber al primei rezistențe devine nodul Baza 2 (B2).
- Capătul liber al celei de-a doua rezistențe devine nodul Baza 1 (B1).
- Terminalul de comandă:
- Emitorul tranzistorului PNP devine terminalul de Emitor (E) al întregului ansamblu.
- Notă: Emitorul tranzistorului NPN se conectează direct la nodul de Baza 1 (B1).
Cum se montează în circuitul original:
După ce ai creat acest „pachet” hibrid din cele două tranzistoare și două rezistențe, îl conectezi în schema de tremolo în locul lui Tr3, respectând pinii echivalenți:
- Nodul E (Emitorul PNP) se leagă la rețeaua de timp formată din potențiometrul VR1 și condensatorul de oscilație.
- Nodul B2 se leagă spre linia pozitivă de alimentare (+).
- Nodul B1 se leagă spre masa circuitului (-) și de la el se culege semnalul prin C7 spre grila JFET-ului.
Acest montaj simplu va genera o undă în dinți de fierăstrău identică cu cea a unui UJT original, asigurând o modulație lină a efectului de tremolo.
