Pentru amatorii de efecte luminoase propun un montaj simplu, care permite o gamă largă de combinații de „lumini mișcătoare”.
Este vorba de un registru de deplasare de 4 biți, uzual, de tip 495 (CDB495, SN7495 etc.), folosit într-o schemă cu reacție selectivă prin comutatoarele K3–K6 (figura 1).
La bornele 1, 2 și 3 se aplică impulsuri de tact cu frecvențe diferite de la trei oscilatoare distincte. Ele sunt realizate cu un singur circuit integrat de tip \(\beta \)M324 ce conține patru amplificatoare operaționale.
Semnul de tact de la intrarea 1 trebuie să fie de frecvență foarte joasă, 0,02 Hz – 0,5 Hz. Acest semnal, prin intermediul comutatorului K2 în poziția „A” (automat), comandă, pe pinul 6 al registrului de deplasare 495, intrarea de mod de lucru MC, stabilind, în funcție de nivelul său logic, transferarea spre dreapta sau spre stânga, în cei patru bistabili, a „datelor” de la intrările SI (intrare serie) și D.
Realizarea oscilatorului de foarte joasă frecvență se poate face conform schemei din figura 2. El generează o formă de undă dreptunghiulară cu amplitudinea de aproximativ 4 V.
Acest montaj permite reglarea, după dorință, a frecvenței cu ajutorul rezistenței semireglabile (potențiometru semireglabil) de 250 k\(\Omega \), iar factorul de umplere a dreptunghiurilor din potențiometrul de 100 kOhmi. Modificarea factorului de umplere conduce la mărirea sau micșorarea timpului de „deplasare” a luminilor spre stânga, respectiv micșorarea sau mărirea timpului de deplasare spre dreapta.
Dacă o astfel de construcție pare ceva mai complexă, se poate apela la schema din figura 3. Varianta aceasta este mai simplă și se va utiliza pentru toate cele trei oscilatoare, cu următoarele specificații:
- pentru oscilatorul de foarte joasă frecvență, valoarea condensatorului C va fi cuprinsă între 47 \(\mu \)F și 100 \(\mu \)F, rezistența R1 va fi de aproximativ 20 k\(\Omega \), iar rezistența semireglabilă R2 va avea valoarea maximă de 250 k\(\Omega \); condensatorul C va fi, preferabil, cu tantal; timpul de deplasare spre stânga va fi aproximativ egal cu cel de deplasare spre dreapta;
- pentru oscilatoarele ce se vor cupla la intrările 2 și 3, se vor păstra aceleași valori pentru R1 și R2, iar C va fi de 1 \(\mu \)F.
Frecvențele semnalelor de tact la cele două intrări, 2 și 3 (respectiv T1 și T2 de la registrul de deplasare), nu vor fi obligatoriu egale. Este chiar preferabil a fi diferite, în acest caz și vitezele de deplasare spre stânga și spre dreapta ale coloanei luminoase fiind și ele diferite.
Există și posibilitatea ca acela ce dorește să construiască o asemenea instalație să nu opteze pentru o comandă automată a deplasărilor stânga-dreapta, ci să utilizeze o comandă manuală simplă (comutatorul K2 în poziția manuală, „M”). În acest caz, se poate renunța la serviciile comutatorului K2, intrarea MC de la registrul de deplasare 495 conectându-se direct la comutatorul K1. Numărul de oscilatoare se va reduce numai la cele pentru intrările 2 și 3 (intrarea 1 și oscilatorul aferent se desființează).
Dacă preferința constructorului este ca vitezele de deplasare stânga-dreapta și dreapta-stânga (S–D, D–S) să fie egale, atunci se va utiliza un singur oscilator pentru ambele intrări 2 și 3 (T1 scurtcircuitat cu T2).
După cum se poate observa, există multiple posibilități de a comanda din exterior, manual sau automat, vitezele și modul de deplasare a luminii dinamice. Alături de acestea se mai adaugă și succesiunile de aprindere a luminilor. Aceste succesiuni se selectează prin reacția mai înainte amintită, cu ajutorul comutatoarelor K3–K6 și al porții logice SAU–NU, cu tranzistorul BC108 (sau orice alt tranzistor npn cu siliciu). De menționat că este necesar ca măcar unul dintre aceste patru comutatoare să fie conectat la una din ieșirile registrului 495, pentru a evita, în caz contrar, umplerea cu starea logică „1” a tuturor bistabililor acestui circuit integrat.
Ieșirile 4, 5, 6 și 7 comandă, prin intermediul unor divizoare rezistive, grilele tiristoarelor, în anozii cărora se găsesc, ca sarcină, becuri sau o înșiruire de becuri (figura 4). Divizoarele rezistive au toate aceeași structură: Ra = 200 \(\Omega \), Rb = 2 k\(\Omega \). Tiristoarele sunt de tipul T1N6 sau echivalent. Consumul becurilor nu trebuie să depășească 100 W la 220 Vef. Pentru a utiliza ambele alternanțe ale rețelei de alimentare se folosește o punte redresoare 3PM8 sau patru diode F802 ori F112.
Este foarte important ca la realizarea cablajului să se țină cont de calea de închidere a curenților din rețea prin puntea 3PM8, becuri și tiristoare. Astfel, partea de registru cu oscilatoare și partea de forță (catozii tiristoarelor, câte un capăt al rezistențelor Rb și minusul punții 3PM8) se vor conecta într-un singur punct de masă.
Alimentarea părții de registru și oscilatoare se face dintr-un stabilizator simplu cu un tranzistor BD135 (sau echivalent) și o diodă Zener, precedate de un transformator de sonerie, o punte redresoare și un condensator de filtraj (figura 5).
