In dorința mea mai veche de a mă număra și eu printre colaboratorii dumneavoastră, vă trimit alăturat două scheme simple experimentate de mine cu rezultate satisfăcătoare.
Montajul este realizat cu două tranzistoare de joasă frecvență, primul fiind de mică putere (EFT 323, P14 etc.), iar al doilea de putere medie (AC 180, EFT 130).
Frecvența sunetului la ieșire depinde mult de rezistența R3 și de condensatorul C1.
Difuzorul (cu impedanța de 8 – 16 Ω) se montează prin intermediul unui transformator de ieșire în colectorul tranzistorului T2. Schema poate fi realizată atât sub formă de sonerie (fig. 1), cât și sub formă de alarmă antifurt (fig. 2). Prin ruperea firului de sârmă (din CuEm ϕ 0,2 mm) conectat între A și B, sirena intră în funcțiune.
Explicație de funcționare
Circuitul reprezintă un oscilator audio cu reacție în doi timpi (multivibrator astabil direct cuplat), conceput să genereze un sunet continuu, de tip sirenă sau avertizare sonoră.
- Bucla de oscilație (T1 și T2): Tranzistoarele T1 și T2 funcționează ca un amplificator în două etaje cuplate direct. Ieșirea din colectorul lui T2 este readusă la intrarea (baza) lui T1 prin intermediul rețelei de reacție formate din condensatorul C1 (10 nF) și rezistența R3 (15 kΩ). Această reacție pozitivă puternică determină intrarea rapidă a montajului în oscilație auto-întreținută.
- Controlul frecvenței: Viteza cu care se deschid și se închid tranzistoarele (tonul audio generat) este dictată de constanta de timp a grupului RC format din C1 și R3. Modificarea acestor valori schimbă direct frecvența sunetului auzit în difuzor.
- Adaptarea de impedanță la ieșire: Deoarece tranzistoarele cu germaniu din acea epocă aveau limitări în curent, conectarea directă a unui difuzor de joasă impedanță (8 Ω) ar fi suprasolicitat tranzistorul final T2. Din acest motiv, se utilizează un transformator audio de ieșire. Acesta adaptează impedanța mare din colectorul lui T2 la impedanța mică a difuzorului, optimizând transferul de putere acustică.
- Funcția de alarmă (Fig. 2): În varianta de alarmă, baza tranzistorului T2 este conectată la masă prin intermediul unei rezistențe de 51 Ω și a unei sârme subțiri întinse între punctele A și B (de exemplu, de-a lungul unei uși sau ferestre). Atâta timp cât sârma este intactă, baza lui T2 este scurtcircuitată la masă, menținând tranzistorul blocat și sirena tăcută. În momentul în care un intrus rupe sârma, scurtcircuitul dispare, T2 este eliberat, iar oscilatorul pornește instantaneu, declanșând alarma.
Piese echivalente moderne
Deoarece ambele tranzistoare originale sunt de tip PNP cu germaniu (tehnologie complet învechită), montajul poate fi reconstruit sau reparat mult mai eficient folosind tranzistoare moderne cu siliciu, de tip PNP:
- Tranzistorul T1 (EFT 323 / P14): Tranzistor PNP cu germaniu de mic semnal. Se înlocuiește direct cu un tranzistor modern standard PNP din siliciu, cum ar fi BC557, BC558 sau 2N3906 în capsulă de plastic TO-92.
- Tranzistorul T2 (AC 180 / EFT 130): Tranzistor PNP cu germaniu de putere medie. Se poate înlocui cu succes de un tranzistor de siliciu în capsulă TO-126 (ușor de montat pe un mic radiator dacă se încălzește), cum ar fi BD136, BD138 sau BD140.
- Notă privind utilizarea siliciului: Deoarece tranzistoarele moderne cu siliciu necesită o tensiune de deschidere bază-emitor mai mare (0,6 V față de 0,2 V la germaniu), este posibil ca la alimentarea minimă (8 V) oscilația să pornească mai greu. Dacă se întâmplă acest lucru, valoarea rezistenței R1 (620 kΩ) din baza lui T1 poate fi ușor micșorată (la aproximativ 470 kΩ – 510 kΩ) pentru a forța amorsarea oscilației.
- Transformatorul de ieșire și difuzorul: Transformatoarele audio de ieșire (recuperate în trecut din radiouri vechi precum „Grup” sau „S चरण”) sunt foarte greu de găsit astăzi.
- Soluție modernă: Puteți folosi un mic transformator audio de tip EI19 cu o rezistență primară de aproximativ 200–500 Ω și secundar de 8 Ω.
- Alternativă fără transformator: Dacă folosiți tranzistorul modern BD140 pentru T2, acesta este mult mai robust decât vechiul AC180. Puteți elimina complet transformatorul de ieșire și să conectați un difuzor modern de 16 Ω sau 32 Ω (sau o cască audio veche de impedanță mare) direct înseriat în colectorul lui T2, protejându-l cu o rezistență înseriată de limitare de circa 22–47 Ω (la 1 W), deși volumul va fi ușor redus
