Un principiu destul de cunoscut permite un astfel de reglaj pentru aparate audio stereo, având ca idee aplicarea în antifază a unei părți din semnalul unui canal pe celălalt canal. Până la un procentaj de aproximativ 25% se obține prin acest reglaj o mărire a lărgimii de bandă; peste acestea apar distorsiuni. Circuitul din figura 1 prezintă un amplificator cu două canale, prevăzut cu acest reglaj (potențiometrul dublu 150K), ce permite cuplarea canalelor fie în fază, fie în antifază. Prin potențiometrul 4K7 se echilibrează canalele; amplificarea este de 0,7 în banda de 16 Hz – 35 kHz la 3 dB, cu distorsiuni neglijabile pentru tensiuni de intrare mai mici de 300 mV. Tranzistoarele sunt de semnal mic și zgomot redus (de ex. BC237, 238), iar alimentarea în domeniul 10-18V.
Principiul de funcționare
Acest circuit implementează o tehnică analogică de procesare a semnalului stereo cunoscută sub numele de „lărgire a bazei stereo” (Stereo Width Expansion). Conceptul se bazează pe injectarea unei porțiuni controlate din semnalul canalului stâng în canalul drept (și invers), dar defazată cu 180° (în antifază).
- Controlul dimensiunii acustice: Prin utilizarea potențiometrului dublu de 150 kΩ, utilizatorul poate regla cantitatea de semnal care se amestecă în antifază între cele două canale. Când o parte din semnalul din canalul drept este introdusă în antifază în canalul stâng, componentele comune (monofonice, cum ar fi vocea solistului centrată pe mijloc) se atenuează ușor, în timp ce diferențele dintre canale (efectele spațiale, instrumentele poziționate complet în stânga sau în dreapta) devin mult mai pronunțate.
- Efectul psihoacustic: Acest fenomen păcălește creierul uman, creând iluzia că difuzoarele sunt plasate fizic la o distanță mult mai mare decât în realitate, lărgind „scena sonoră”.
- Limitări tehnice: Autorul notează pe bună dreptate o limită critică de aproximativ 25%. Dacă se adaugă prea mult semnal în antifază peste acest prag, anularea reciprocă a frecvențelor devine excesivă, distorsionând echilibrul tonal (se pierd complet frecvențele joase/bașii) și apărând distorsiuni de fază deranjante. Echilibrarea perfectă a volumului între cele două canale se realizează fin din potențiometrul de 4,7 kΩ.
Componente moderne alternative
- Tranzistoarele (BC237, BC238): Sunt tranzistoare NPN de mică semnal din generațiile mai vechi. Le poți înlocui direct cu standardele moderne de uz general în capsulă din plastic TO-92, precum BC547B sau 2N3904. Cu toate acestea, fiind vorba de un circuit audio de preamplificare unde zgomotul de fond (fâșâitul) trebuie minimizat, cea mai bună recomandare actuală este utilizarea tranzistoarelor specializate BC549C sau BC550C (varianta „C” oferă și un câștig de curent superior).
- Potențiometrul dublu (150 kΩ): Valoarea de 150 kΩ nu mai este una standard sau ușor de găsit în magazinele actuale. O poți înlocui fără probleme cu un potențiometru dublu logaritmic standardizat de 100 kΩ sau 220 kΩ (ax comun, stereo), plaja de reglaj rămânând perfect funcțională.
- Potențiometrul de echilibrare (4K7): Se înlocuiește cu un semireglabil sau potențiometru standard de 4,7 kΩ sau 5 kΩ. Pentru montarea direct pe placă, un semireglabil capsulat de tip Bourns este ideal deoarece este protejat împotriva prafului.
- Condensatoarele de cuplaj (100 nF, 220 μF):
- Pentru condensatoarele de intrare și ieșire de 100 nF, folosește condensatoare moderne cu film de poliester (MKT). Evită condensatoarele ceramice ordinare pe traseul de semnal audio deoarece pot introduce distorsiuni armonice (efect piezoelectric).
- Condensatorul de filtraj/decoulare de 220 μF se înlocuiește cu un condensator electrolitic modern din aluminiu de 220 μF la o tensiune de lucru corelată cu alimentarea ta (de exemplu, 25 V sau 35 V).
- Alimentarea (10-18V): Circuitul este foarte flexibil. Poate fi integrat cu ușurință în orice sistem audio actual folosind o alimentare standard de 12 V dintr-o sursă liniară bine filtrată sau de la o baterie auto, consumul etajului fiind extrem de redus (câțiva miliamperi)
