Pentru constructorii începători schema unui radioreceptor cu trei tranzistoare, cu audiție în difuzor și cu alimentare de la baterii. Acest montaj l-am realizat practic cu bune rezultate.
Primul etaj este un amplificator de radiofrecvență realizat cu tranzistorul T1 (de tip P 401, P 403, EFT 317). Semnalul de radiofrecvență amplificat este aplicat mai departe amplificatorului de audiofrecvență, care realizează în același timp și detecția.
Etajul de audiofrecvență este realizat cu tranzistoarele T2 și T3 în montaj Darlington (ambele tranzistoare sunt de tip AC 180, EFT 323). Semnalul de audiofrecvență amplificat este aplicat unor căști cu impedanța de 2 000 ohmi sau unui difuzor prin intermediul unui transformator de ieșire.
Din potențiometrul P se stabilește punctul de funcționare al tranzistoarelor T2 și T3.
Alimentarea montajului se poate face de la baterii; el funcționează bine cu valori ale tensiunii cuprinse între 4,5 și 9 V.
Bobinele L1 și L2 se realizează pe un manșon de carton și vor fi dispuse apoi pe o bară de ferită cu lungimea de 8-10 cm și diametrul de 8 mm. L1 are 100 de spire și L2 are 20 de spire (ambele bobine se realizează cu sârmă din CuEm cu diametrul = 0,15 mm).
Se va folosi obligatoriu o antenă exterioară, care va fi cuplată prin intermediul unui condensator de 1 nF, conform schemei.
Explicație de funcționare
Circuitul reprezintă un radioreceptor cu amplificare directă (reflex) conceput pentru recepția posturilor de radio locale în banda undelor medii (AM / MW):
- Circuitul de intrare (Acordul): Semnalul de înaltă frecvență captat de antena exterioară trece prin condensatorul de cuplaj de 1 nF și ajunge la circuitul oscilant format din bobina L1 și condensatorul variabil de 500 pF. Acest circuit rezonant LC selectează postul de radio dorit prin modificarea capacității condensatorului variabil.
- Amplificarea de Radiofrecvență (T1): Tranzistorul de înaltă frecvență T1 (de tip PNP cu germaniu) preia semnalul selectat prin intermediul bobinei secundare de cuplaj L2 și îl amplifică în tensiune, sporind sensibilitatea receptorului în spațiul liber.
- Detecția (Demodularea) și Pre-amplificarea: Semnalul RF amplificat trece printr-un circuit format dintr-un condensator de 3,3 nF și o rezistență de 150 kOhm spre baza grupului audio. Aici are loc detecția (extragerea modulației audio din purtătoarea radio) prin comportamentul asimetric al joncțiunilor.
- Amplificarea Audio de Putere (T2, T3): Tranzistoarele T2 și T3 sunt conectate direct într-o configurație de tip pereche Darlington pur PNP. Acest montaj multiplică factorii de amplificare ai ambelor tranzistoare (β₁ × β₂), rezultând o amplificare uriașă în curent. Potențiometrul P (100 kOhm) reglează fin polarizarea în curent continuu (punctul static de funcționare) pentru a reduce distorsiunile audio.
- Ieșirea audio (Adaptarea cu difuzorul): Semnalul final din colectorul lui T3 atacă un transformator audio de ieșire (sau direct căști de 2 000 ohmi). Deoarece impedanța unui difuzor standard este foarte mică (8 ohmi), transformatorul realizează transformarea de impedanță necesară pentru ca tranzistorul T3 să lucreze eficient fără a se supraîncălzi. Comutatorul „K / Ton” cu condensatorul de 47 nF acționează ca un filtru simplu pentru tăierea frecvențelor înalte parazite (fâșâit).
Piese echivalente moderne
Deoarece schema este complet proiectată în jurul tranzistoarelor cu germaniu de tip PNP și utilizează piese vintage, reconstruirea sa din prezent necesită câteva modificări tehnologice:
- Tranzistorul de RF T1 (P401 / P403 / EFT317): Sunt tranzistoare PNP cu germaniu de înaltă frecvență. Pot fi înlocuite direct cu tranzistoare moderne de siliciu de tip PNP cu frecvență de tăiere mare, precum BF495 (varianta PNP a lui BF494), 2N3906 sau un tranzistor de înaltă frecvență precum BF509.
- Tranzistoarele audio T2, T3 (AC180 / EFT323): Sunt tranzistoare de medie putere cu germaniu. Utilizarea germaniului în etajul audio generează fâșâit termic considerabil. Se recomandă înlocuirea lor cu tranzistoare moderne cu siliciu PNP, precum BC557, BC327 sau BD140 (în capsulă TO-126, mult mai robuste).
- Notă privind polarizarea: Din cauza pragului de deschidere bază-emitor mai mare al siliciului (0,6 V față de 0,2 V la germaniu), poziția cursorului potențiometrului P de 100 kOhm va diferi substanțial față de montajul original pentru a asigura curentul corect de mers în gol.
- Transformatorul audio de ieșire: Transformatoarele mici de ieșire din aparatele de radio cu tranzistoare (cum erau cele românești de tip „Gheorghieni” sau „Gloria”) nu se mai fabrică. Puteți folosi un mic transformator audio modern de tip EI19 (cu raport 10:1 sau 20:1) ori, ca o alternativă mult mai simplă, puteți înlocui întregul bloc audio T2-T3 și transformatorul cu un singur circuit integrat miniatural de tip LM386 alimentat la 9 V, care poate ataca direct difuzorul de 8 ohmi la un volum mult mai ridicat.
- Bara de ferită și condensatorul variabil: Se pot recupera dintr-un aparat de radio AM defect sau se pot achiziționa sub formă de kituri DIY. Condensatorul variabil de 500 pF poate fi înlocuit cu o secțiune de condensator variabil cu dielectric solid din plastic curent, legând eventual secțiunile în paralel pentru a atinge capacitatea necesară.
