Cel mai simplu limitator de zgomot utilizat în radiofrecvență este format din două diode de comutație montate antiparalel. Soluția are dezavantajul că nivelul de limitare este relativ mare (cca 1 V) și este utilizabil doar în etajele cu tuburi. Această soluție se mai folosește și la protecția circuitelor de intrare ale radioreceptoarelor prin decuplarea bornei de antenă cu două diode în antiparalel.
Cu montajul prezentat se poate limita zgomotul provenit din descărcări atmosferice sau din rețea în etajele de audiofrecvență ale receptoarelor tranzistorizate.
Nivelul limitării se reglează prin prepolarizarea diodelor, aplicând acestora o tensiune reglabilă prin potențiometrul R3 de 10 kΩ.
La alegerea pieselor se recomandă ca valorile lui C4 și C2, respectiv ale lui R1 și R2, să fie cât mai apropiate. De asemenea, se recomandă ca diodele utilizate să fie alese cu parametrii VFO și rd cât mai apropiați. Diodele D1 și D2 sunt de tipul 1N914, 1N4148, 1N4449 etc.
Prin închiderea comutatorului K, limitatorul este scos din circuit. Consumul montajului este extrem de redus (sub 1,3 mA la 12 V).
Explicație de funcționare
Circuitul prezentat este un limitator de zgomot dinamic reglabil (cunoscut în radiotehnică ca circuit ANL – Automatic Noise Limiter), conceput pentru a fi intercalat pe traseul de semnal audio dintr-un receptor. Scopul său este de a tăia vârfurile violente și scurte de tensiune provocate de paraziții atmosferici sau electrici, care distorsionează recepția.
- Limitarea clasică vs. limitarea prepolarizată: Două diode montate în antiparalel încep să conducă (să taie semnalul) abia când amplitudinea acestuia depășește tensiunea lor de prag (circa 0,6 V – 0,7 V pentru siliciu). Un semnal audio normal într-un aparat cu tranzistoare este mult mai mic, ceea ce ar face ca un limitator clasic pasiv să fie complet inutil.
- Rolul prepolarizării variabile (R3): Pentru a coborî acest prag, montajul introduce un sistem de prepolarizare prin potențiometrul R3. Acesta aplică o tensiune continuu reglabilă pe cele două diode prin intermediul rezistențelor de simetrie R1 și R2 (47 kΩ). În acest fel, diodele sunt aduse foarte aproape de pragul lor de conducție.
- Efectul asupra zgomotului: Atunci când un impuls de zgomot de mare amplitudine (un vârf parazit de la un fulger sau un motor) pătrunde prin condensatorul de intrare C1, acesta depășește instantaneu micro-pragul setat din potențiometru. Diodele D1 sau D2 (în funcție de semialternanța pozitivă sau negativă) intră imediat în conducție și șuntează parazitul direct la masă prin condensatoarele de decuplare C4 și C2.
- Comutarea (K1, K2): Dublul comutator K (reprezentat prin K1 și K2 cuplați mecanic) permite utilizatorului să decupleze complet linia de polarizare și diodele, lăsând semnalul audio să treacă neatenuat în perioadele în care atmosfera este curată și nu există paraziți.
Piese echivalente moderne
Deși schema utilizează o topologie analogică clasică, ea poate fi integrată direct în echipamente actuale, piesele fiind de uz curent:
- Diodele D1, D2 (1N4148 / 1N914): Diodele din schemă sunt celebrele piese de comutație rapidă de mic semnal. 1N4148 este în continuare standardul industrial actual, produs masiv în capsulă de sticlă axială (DO-35) sau în variante SMD. Se poate folosi exact aceeași componentă.
- Potențiometrul R3 (10 kΩ): Se folosește un potențiometru rotativ modern de carbon de 10 kΩ, cu curbă de răspuns liniară (Lin / A) pentru a permite o ajustare foarte fină și fin calibrată a pragului de zgomot.
- Condensatoarele de cuplaj (C1, C3 = 330 nF): În trecut se foloseau condensatoare ceramice sau cu hârtie voluminoase. Astăzi se înlocuiesc cu condensatoare miniaturale cu film poliester (MKT) sau metalizat, mult mai stabile și fără pierderi parazite pe traseul audio. Tensiunea lor de lucru poate fi de minim 50 V.
- Condensatoarele de decuplare (C2, C4 = 10 μF): Se utilizează condensatoare electrolitice radiale moderne miniaturale, la o tensiune de lucru standard de 16 V sau 25 V (pentru a asigura o marjă de siguranță peste alimentarea maximă recomandată de 12 V).
- Rezistențele (R1, R2 = 47 kΩ): Se vor alege rezistențe standard cu peliculă metalică de 0,25 W cu toleranță strânsă de 1%. Textul menționează explicit necesitatea ca rezistențele și condensatoarele să fie cât mai apropiate ca valoare pentru ca limitarea să fie perfect simetrică pe ambele semialternanțe (pozitivă/negativă)
