Articol publicat in revista Tehnium 11/76
Generatoarele de impulsuri au întrebuințări multiple atât în schemele practice, cât şi în cele experimentale (scheme cu tiristoare, circuite de numărare etc.). Schema cea mai simplă în acest scop este a generatoarelor de impulsuri de relaxare. Dacă reacția pozitivă necesară pentru funcționare se realizează cu un transformator, montajul nu numește generator autoblocat. Prezentăm în figura alăturată o schemă cu două tranzistoare complementare fără transformator, care, într-un montaj de generator de impulsuri de relaxare, permite obținerea unor semnale în formă de impulsuri. Schema se pretează pentru a fi folosită şi ca generator de tensiune în formă de dinți de ferăstrău. Montajul, aşa cum este prezentat și cu valorile indicate în figură, generează impulsuri negative cu o amplitudine de aproximativ 1V, cu o pantă de creștere de 10 V. Distanța între impulsuri este reglabilă cu P1, între 1,4 ms (715 Hz) și 15 ms (67 Hz).
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
La conectarea tensiunii de alimentare, tranzistoarele T1-T2 nu conduc. Condensatorul “C” se încarcă prin R1-P1. Când tensiunea de încărcare a condensatorului depășește potențialul punctului “x” (de la divizorul R1-R2) tranzistorul T1 începe să conducă. În acest fel şi tranzistorul T1 primeşte o polarizare pe bază și intră în conducție. Colectorul lui T1, fiind legat la baza lui T2, ajută la grăbirea intrării în conducție a acestuia. Datorită interconectării tranzistoarelor şi a reacției pozitive, cele două tranzistoare intră foarte repede în conducție. Datorită intrării în conducție a tranzistoarelor, condensatorul “C” se va descărca prin rezistența R3, de la care se obține astfel, un semnal în formă de impuls negativ. După descărcarea condensatorului, curentul mic care trece prin R3-P1 este insuficient pentru menținerea în conducție a tranzistoarelor. Din acest motiv ele nu mai conduc și ciclul începe din nou prin încărcarea condensatorului. Din cele relatate se poate vedea că frecvența de repetiție a unui ciclu este determinată de valoarea capacității “C” şi a rezistențelor R1-P1.
RECOMANDĂRI PENTRU ALTE VARIANTE
Dacă este necesar ca impulsul obținut să fie cu semn pozitiv, condensatorul se legă la masă, iar rezistența R1 se mută în circuitul de emitor al tranzistorului T1 (pnp). Asemenea semnul este necesar de obicei la numărătoare în inel. Dacă se omite rezistența R1, legând un capăt al condensatorului “C” direct la masă, la capătul opus al condensatorului, notat cu “v” se poate culege un semnal în formă de dinți de ferăstrău. Semnalul nu va avea însă o pantă de creștere liniară. Se poate remedia acest neajuns dacă în locul rezistențelor R1-P1 se intercalează încă un tranzistor pnp într-o schemă de sursă de curent constant. Montajul prezentat seamănă cu schemele generatoarelor de impulsuri realizate cu tranzistoare unijoncțiune (TUJ) având funcția şi performanţe asemănătoare.
