Articol publicat in revista Tehnium 11/76
În prezentul articol se descrie un emițător complet tranzistorizat a cărui putere este de cca 3 Wa o tensiune de alimentare de 12 V. După cum se poate remarca din fig. 1, emițătorul cuprinde următoarele etaje: un oscilator cu cristal, un separator-amplificator şi amplificatoare de putere RF. Ei sunt construiți cu tranzistoare npn cu siliciu de tip BF 173(T1), BFY 34(T2) şi 2N 3866(T3 sau echivalente. Oscilatorul cu cristal realizat cu T1, este de tip Colpitts, funcționând pe frecvența de rezonanță serie a cuarțului. Acest montaj dă o excelentă stabilitate a frecvenței funcție de variațiişi tensiunii de alimentare şi tempera-tură. Astfel, făcând măsurători cu un frecvențmetru nu-meric, când tensiunea a variat între 10-15 V, frecvența s-a modificat doar cu 120 Hz (vezi fig. 2). Oscilatorul va trebui să livreze o putere de radio-frecvență minimă de 0,1 W, când tensiunea de alimentare este de 12 V.
Driverul este montat după o schemă cu EC şi funcțio-nează în clasă C, având rolul să dea o putere de excitație etajului final de minimum 0,4 W. Tranzistorul T2 va trebui să aibă un radiator de cca 20 cm², de tip stea. Etajul final lucrează tot în clasă C, însă puterea sa atinge 3 W, radiatorul fiind de cca 30 cm² (vezi fig. 3). Pentru atenuarea armonicelor şi acordul cu antena, la ieșirea etajului de putere este montat un filtru dublu TT (L1,L2,C3,C4). Emițătorul poate fi modulat în amplitudine (prin co-nectarea modulatorului în ab), sau se poate folosi pentru transmiterea de semnale nemodulate (conectând un ma-nipulator în X). Modulatorul cuprinde 4 tranzistoare: preamplifica-tor (T₁) driver (T2) şi finale (T3 și T4). Reglajul volumului se realizează cu potențiometrul de 10 k2; cu ajutorul său se reglează deci gradul de modulație. Microfonul poate fi de tip piezo (sau mai bine electro-dinamic cu o impedanță de 500 Q) şi trebuie să asigure o tensiune de 100 mV pentru ca gradul de modulație să poată atinge 100%.
Pentru a putea urmări mai bine comportarea în exploa-tare a emițătorului (când acesta e modulat sau nu), în figurile 4 şi 5 se dau curbele variației puterii de ieşire în funcție de tensiunea de alimentare şi curba ce indică nivelul distorsiunilor anvelopei în funcție de gradul de modulație (presupunând că măsurătorile se fac la frecvența de 100 Hz).
DETALII CONSTRUCTIVE
Bobinele se vor realiza pe carcase de plastic prevăzute cu miez reglabil având diametrul o = 6 mm şi folosind sârmă de Cu-Em 0,6-0,7 mm. L₁ şi L3 au 14 spire; L₂ şi L4 au 3, respectiv, 2,5 spire, bobinate peste L₁ şi L3 (adică suprapus) și fac cu L3 şi L4 în L₁ respectiv L3, spire. După confecționarea lor, se verifică cu un Q-metru inductanțăemul dacă: L₁ la 0,1 pot fi reglabile între 0,7-1,3 µH la un Q=100 µH; L₂ poate fi 0,5 µH cu un Q=130, iar L3 între 0,20-0,35 µH cu Q=150. Şocurile sint de proveniență industrială (bobine corecție TV) şi au o inductanță de cca 15 µH; ele se pot realiza însă şi de către amator, înfășurând sârmă de 0,10-0,15 mm Cu-Em pe o rezistență de 1÷5 MΩ tip MLT/0,5 W, până la umplere.
Transformatoarele din modulator sint și ele de pro-veniență industrială (folosite în receptorul «Romanian»); se observă că secundarul transformatorului de ieşire va fi modificat în sensul măririi numărului inițial de spire (corespunzând impedanței de 8Ω) de cca 4 ori, cu sârmă de Cu-Em 0,8-1 mm.
REGLAJE
Pentru punerea la punct a emițătorului sint necesare următoarele aparate de măsură şi control: osciloscop de l.F. ,antenă fictivă de 50 Q, voltmetru electronic de L.F. şi un avohmmetru. Desigur, este suficient doar multi-metrul la care se adaugă un grid-dip bine etalonat. Efectuarea reglajului se va face astfel: – se conectează antena fictivă la rezistența ohmică, deci alimentarea de 50Ω la ieşirea cu C4, măsurând tensiunea la bornele ei cu ajutorul voltmetrului elec-tronic; vom putea calcula puterea emițătorului cu for-mula simplă:
P = U²/R
se potrivesc miezurile bobinelor în poziția mediană, modulatorul nefiind conectat;
se aplică tensiunea de alimentare de 12 V numai oscilatorului, montând în serie cu alimentarea avohmmne-trul pe poziția de 25 mA;
se roteşte miezul lui L₁ (sau condensatorul semi-reglabil C7) până la apariția oscilațiilor; când curentul absorbit va avea valoarea de cca 16 mA.
Verificând ca la aplicarea şi întreruperea succesivă a alimentării amortizarea oscilațiilor să aibă loc prompt, se trece la alimentarea driverului; reglajul lui consistă în acordarea circuitului L3C7, pe frecvența oscilatorului; aceasta se va constata măsurând curentul absorbit de la sursa de alimentare, care va fi de cca 100 mA.
Acum se trece la alimentarea întregului emițător, care, odată reglat, va trebui să absoarbă 450 mA; aceasta se va realiza reglând filtrul formal din C₁ C₂ C3 şi L₁-L4, pentru ca puterea la antena să fie maximă (derivația cu ajutorul milimetrului fiind de cca 3 W). În sfârşit, se poate trece la reglaje ansamblului emiță-tor-modulator; pentru aceasta, conectăm la bornele: antenei fictive oscilatorul, printr-un cuplaj cit se poate de slab (0,5÷1 pF) pentru a nu modifica impedanța de ieşire. Aplicând la intrare un semnal de J.F. standard (1 000 Hz), modificăm volumul pină la obținerea-unui grad de modulație de 100%, urmărind în acelaşi timp (tindeață) pe autooscilatie sau acroşaj şi intervenind acolo unde va fi (cazu) cu retuşuri asupra miezurilor bobinelor L₁-L4. După ce se convingem de buna funcționare a apara-tului, aplicăm tensiunea maximă care va fi de 15 V (zece baterii tubulare 820-de 1,5 V), montăm la intrare micro-fonul şi verificăm dacă la un nivelul modulate de 100%, distorsiunile rămân în limitele indicate în fig. 5; în caz contrar, se va verifica corectitudinea funcționării modula-torului. Odată terminate aceste reglaje, emițătorul este apt de lucru, putându-se monta o antenă λ/4. În tabelul de mai jos, în vederea facilitării reglajelor, sint dați curenții de colector pentru funcționarea în repaus la 100% modulație, pentru o tensiune de ali-mentare de 13,5 V.
