COMPRESOR DE DINAMICĂ

Realizarea unei legături la distanță, pe lângă limitarea benzii de trecere a amplificatorului de JF mai impune și înlăturarea variațiilor bruște ale intensității sonore datorate apropierii sau depărtării de microfon. În acest sens, fără a afecta calitatea modulației, dinamica vorbirii poate fi micșorată în anumite limite prin folosirea compresorului de dinamică. Crescând puterea debitată de etajul final, se înlătură efectele nedorite ale sub sau supramodulării; la recepție compresorul aduce 1-2 grade S în plus (deloc neglijabile în condițiile traficului). Schema propusă (fig. 1), inspirată din «Technium» nr. 1/1978 cu unele modificări, a fost experimentată în trafic, în condițiile oferite de banda de 3,5 MHz, deosebit de interferată seara de numeroase stații.

Controalele primite au fost deosebit de bune, subliniindu-se penetrația deosebită, fără a afecta calitatea și creșterea inteligibilității la recepție. Trebuie menționat că rezultate bune se obțin numai la un reglaj corect și folosind piese de bună calitate, cu toleranțe cât mai mici. Tranzistoarele se vor selecționa cu un factor de zgomot cât mai mic și cu un factor de amplificare de 250-350, cele mai bune fiind din seria BC. Montajul conține 5 tranzistoare, din care T1 este un atenuator variabil comandat de nivelul semnalului de la ieșire; T2 și T3 sunt amplificatoare ale semnalului, iar T4 și T5 împreună cu diodele D1 și D2, în schemă de detecție cu dublare a tensiunii, au rol de grup de comandă a compresiei.

Pentru obținerea unei dinamici normale a vorbirii, gruparea R7-C8 realizează o mică întârziere de timp, fără de care vocea devine artificială. În funcție de sursa de semnal, respectiv microfonul folosit, amplificarea totală a etajului T2-T3 se poate modifica după dorință. În cazul folosirii unui microfon cu preamplificator, montajul rămâne ca atare, amplificarea etajului T2-T3 fiind de numai 8-10 ori, datorită puternicei reacții negative, obținută prin R11, neșuntată de condensator. Datorită cuplajului galvanic între etaje și polarizării automate, montajul nu este sensibil nici la diferențe de temperatură.

În cazul folosirii unui microfon mai puțin sensibil, se decuplează din montaj R3 și C4, amplificarea crescând la aproximativ 60-100, în funcție și de factorul de amplificare al tranzistoarelor folosite. În sfârșit, se poate insista asupra măririi factorului de amplificare prin deconectarea rezistenței R11 și trecerea emitorului lui T2 direct la masă, caz în care amplificarea etajului crește la aproximativ 250. În varianta experimentală s-a lucrat în situația cu R3 și C4 decuplate, amplificarea fiind suficientă. După stabilirea variantei optime, conectând o pereche de căști cu Z = 2 000 Ω la ieșire, cu P4 (care reglează nivelul de ieșire) la maxim, se ascultă semnalul dat de microfon (P1-P2-P3 în poziție medie). Pentru un semnal clar și nedistorsionat se rotește ușor P2, apoi, apropiind și îndepărtând microfonul 20-60 cm, se reglează P3 (pragul de compresie) pentru un semnal clar, perfect inteligibil, la care vocalele și consoanele trebuie să se audă corect.

În acest moment se poate cupla la emisie, stabilind din P4 nivelul, pentru o încărcare corectă a etajului final și o anclanșare fermă a releului de vocea (dacă există). Se încearcă rotirea lui P1 din care se mai poate îmbunătăți ușor dinamica. Primele reglaje se vor face obligatoriu în căști (montajul, funcționând necorect, produce efecte deosebit de supărătoare amatorilor aflați pe recepție). Pentru modificarea timbrului se schimbă valoarea lui C2 prin încercări de mărire sau micșorare, până când tonul obținut satisface pe constructor. Alimentarea se face la 9 V, caz în care rezistorul R6 nu se montează, iar la folosirea unei tensiuni mai mari se tatonează valoarea lui R6 pentru o tensiune de 9-12 V în C9, consumul montajului fiind de 5-7 mA.

Montajul a fost prevăzut cu ecrane metalice între etaje, pentru a nu intra în reacție, care se pot confecționa din tablă subțire de alamă sau cupru. În varianta definitivă, montajul încape împreună cu bateriile în cutia microfonului MD9, fiind chiar proiectat pentru această variantă. Cutia va fi ecranată în întregime, mai cu seamă pentru a putea lucra în benzile superioare. În 3,5 și 7 MHz s-a lucrat cu montajul neecranat și nu s-au observat pătrunderi de RF. Piesele folosite au fost de tip miniatură cu toleranță 2%.

LISTA DE MATERIALE:
T1, T2, T3, T4, T5 = BC-108 B; P1 = 100 kΩ; P2 = 5 kΩ; P3 = 10 kΩ; P4 = 50 kΩ; D1, D2 = 1 N 4148 (EFD 108); R1 = 15 kΩ; R2 = 120 kΩ; R3 se tatonează; R4 = 10 kΩ; R5 = 3 kΩ; R6 = 820 Ω; R7 = 47 kΩ; R8 = 2 kΩ; R9 = 200 Ω; R10 = 10 kΩ; R11 = 1 kΩ; C1 = 22 nF; C2 și C7 = 100 nF; C3 = 100 pF; C4 = 10 pF; C5 = 100 µF / 12 V; C6 = 10 µF / 12 V; C8 = 100 µF / 12 V; C9 = 200 µF / 25 V.

Explicații de funcționare a circuitului
Acest montaj este un compresor dinamic de microfon (AGC – Automatic Gain Control) cu 5 tranzistoare, conceput pentru stațiile de radioamatori (în special SSB) pentru a menține un nivel de modulație constant și ridicat, indiferent de distanța operatorului față de microfon: