Articol publicat in cartea 25 SCHEME CU TRANZISTOARE
Cu schema de faţă începem descrierea cîtorva montaje de radioreceptoare, mai mult sau mai puţin complicate, dar care vor permite radioconstructorilor amatori să ia cunoştinţă de mecanismul recepţiei undelor electromagnetice şi să sesizeze anumite fenomene caracteristice acestor aparate.
În afară de receptorul cu galenă — considerat cel mai simplu radioreceptor posibil — montajul care s-a impus în rîndul începătorilor este cel cu un singur tranzistor. Rezultatele bune obţinute cu un astfel de receptor puţin pretenţios din punct de vedere al reglajelor sau al materialelor folosite, a făcut ca el să capete o largă răspîndire.
Schema de principiu a radioreceptorului cu un singur tranzistor este arătată în figura 1. Acesta cuprinde un element de selecţie a posturilor, un detector şi un etaj amplificator de audiofrecvenţă.
Funcţionarea lui este simplă. Semnalele de radiofrecventă culese de antenă pătrund în înfăşurarea bobinei L1 prin una din bornele de contact. Funcţie de poziţia condensatorului variabil Cv, va fi selectată o singură frecvenţă, o singură staţie de radioemisie, celelalte frecvenţe scurgîndu-se la pămînt prin borna P. Această frecvenţă poartă numele de frecvenţă de rezonanţă şi valoarea ei este dată de relaţia :
frez(kHz) = 5 030/√L(mH)C(pF)
unde: L reprezintă valoarea inductanţei bobinei exprimată în milihenry (mH), iar C valoarea capacităţii lui Cv, exprimată în picofarazi (pF).
Se observă că modificînd valoarea lui Cv, vom obţine diferite valori pentru frez: spre exemplu, cînd condensatorul variabil Cv are valoarea maximă (este închis), frecvenţa recepţionată va avea o valoare mică, spre deosebire de cazul opus cînd Cv are valoarea minimă (este deschis) şi deci frecvenţa va avea valoarea maximă. Frecvenţa astfel selectată apare la bornele l—6 ale bobinei sub forma unei tensiuni. Aceasta este condusă către dioda D1 unde are loc procesul de detecţie al semnalului radio. De aici componenta de radiofrecvenţă rezultată este scursă către pămînt prin C2, iar semnalul de radiofrecvenţă ce reprezintă muzica sau vorbă intră în baza tranzistorului T1 unde este amplificat. Semnalul poate fi apoi ascultat în căştile de 2 000 sau 4 000 ohmi cuplate în circuitul de colector. Pentru ca montajul să funcţioneze corect, trebuie să avem grijă ca dioda D1 să fie conectată aşa cum se arată în figură, adică cu placuta de cristal către baza tranzistorului.
Montată corect, dioda D1 asigură şi polarizarea bazei tranzistorului, datorită componentei de curent continuu rezultată din detecţia frecvenţei purtătoare. Montajul este caracterizat printr-un consum de citiva miliamperi tensiunea de alimentare fiind luată dintr-o baterie de 4, 5 volţi.
Audiţia se poate face si în dilfuzor; in acest caz va rebui ca în locul căştilor să cuplăm un difuzor de tipul celor de radioficare, împreună cu transformatorul său de ieşire.
Tranzistorul folosit va fi de tipul: EFT-121, EFT-153, П13, П14, П6, OC-70 etc., iar dioda D1 de tipul: Д2B, EFD-108, IN-34 etc.
În ceea ce priveşte bobina L, aceasta se va realiza fie pe o carcasă cu miez reglabil, fie pe o carcasă simplă.
Pentru recepţia posturilor dlin gama undelor medii bobina fără miez se va realiza pe o carcasă din carton lungă de 100 mm si cu diametrul de 300 mm. Se vor bobina în total 120 de spire, folosind sîrrnă de cupru emailat cu diametrul de 0,3-0,35 mm. Prizele se vor scoate aşa fel ca intre 1-2 să avem 30 de spire, între 2-3 30 de spire intre 3-4 20 de spire, între 4-5 20 de spire, iar intre 5-6 20 de spire.
În cazul cînd folosim o carcasă cu miez de ferită sau ferocart, vom bobina în total 70 spire iar prizele vor fi scoase astfel: 1-2 si 2-3 cu cîte 20 spire fiecare, iar 3-4, 4-5 şi 5-6 cîte 10 spire fiecare. Bobinajul va fi executat cu sirmă de cupru emailat plus mătase de 0,15-0,2 mm diametru, sau liţă de radiofrecvenţă.
Ca să se recepţioneze pe gama undelor lungi, pe carcasa de 30 mm se vor bobina un numar triplu de spire, prizele luîndu-se în aceeaşi proporţie, adică 1—2 cu 90 spire ş.a.m.d. Bobinele se vor înfăşură sub formă de galeţi, pe carcasă fixîndu-se pereţi despărţitori sub formă de rondele. În fiecare compartiment vom bobina 90 spire. Carcasa cu miez reglabil va cuprinde un nurnăr de 150 spire, înfăşurate sub formă de fagure.
Aparatul seb va monta într-o cutie de masă plastică sau din placaj confecţionată, ca mărime şi formă, conform piesele procurate de constructor.
Pentru o recepţie bună se recomandă folosirea unei antene filare cît mai bine degajată şi a unei prize de pămînt cît mai eficace.
Audiţia maximă şi cît mai selectivă a unui post se obţine prin mutarea prizelor A şi D în bucşele respective şi rotim totodată condensatorul Cv.
Banana notată cu D, adică aceea ce conectează detectorul va sta de obicei în priza 5 (sau în alta), iar banana A se va muta pe rînd de sus în jos pînă la o audiţie convenabilă.
Aparatul dă rezultate satisfăcătoare atît ziua, cît şi noaptea iar audiţiile cu difuzor sînt foarte convenabile cînd postul emiţător se află la cca. 50 km depărtare.
