Adăugând un BFO de tipul celui prezentat la pag. 18 și un convertor ca cel prezentat în continuare unui receptor industrial, se obține un receptor de trafic pentru banda de 14 MHz. Schimbând datele bobinelor L1 … L4 și valoarea cristalului de cuarț Q, se poate trece la orice altă bandă de unde scurte.
Convertorul conține două etaje: un oscilator local realizat cu tranzistorul T2 și un mixer T1. Pentru a avea o amortizare slabă a circuitului acordat de la intrare, T1 este un FET (BF245, BF256). T2 poate fi de tipul BF254, BF255 sau chiar BC107.
Dacă condensatorul variabil CV este de 100 pF, inductanța L2 va avea 12 spire bobinate cu sârmă de 0,2 mm pe un miez drept cu diametrul carcasei de 5 mm. L1 are 2 spire din aceeași sârmă.
L3 împreună cu capacitatea de 22 pF va trebui să rezoneze pe o frecvență f0 astfel încât: f0 – 14 = fi, unde fi este frecvența intermediară. Dacă se alege scala undelor medii (pentru acoperirea benzii de 14 – 14,35 MHz) și anume domeniul 1 – 1,35 MHz, rezultă o valoare de 15,35 MHz pentru Q. Se poate utiliza un cristal de 7,68 MHz (armonica a II-a) sau 5,116 MHz (armonica a III-a). Valorile nu sunt restrictive, având în vedere că scala undelor medii se întinde între 0,5 și 1,6 MHz. Ca urmare, se pot alege cristale cu abateri de +/- 100 kHz. L3 conține 22 de spire, iar L4 are 4 spire din CuEm de 0,25 mm, bobinate pe același tip de miez ca L2. Datele bobinelor sunt orientative, cele finale fiind obținute în urma testului final al montajului.
