Articol publicat in revista Tehnium, Septembrie 2002
„Explozia” de motorașe electrice de curent continuu, la tensiuni joase (de regulă, între 6V și 12V), recuperate din aparatură electronică scoasă din uz și oferite prin talciocuri la prețuri accesibile și stârnesc „pofta” constructorilor amatori de a-și realiza o minibormașină electrică, un miniventilator etc.
Nimic mai simplu, numai că pentru alimentarea unor astfel de aparate avem nevoie de o sursă de tensiune continuă reglabilă (un variator de tensiune, de curent sau de turație) în plaja orientativă 0-15 V și care să suporte un curent maxim de sarcină în jur de 1,5-2A. În plus, este de preferat ca variatorul să fie prevăzut cu protecție electronică la scurtcircuit, măsură obligatorie chiar în cazul minibormașinii, al cărei motoraș riscă să se ardă la prima înțepenire a burghiului în materialul de găurit, dacă sursa nu este prevăzută cu limitare de curent.
Pentru astfel de utilizări mi-am realizat – și vi-l propun și dumneavoastră în cele ce urmează – un variator de turație echipat cu un transformator robust, pe miez toroidal (cu două înfășurări identice în secundar, de cca 9 V/3A fiecare) și cu un regulator serie de tip Darlington (circuitul integrat KD367B), pe radiator adecvat, astfel încât să pot conta pe un curent maxim de sarcină de 2A, în plaja de tensiune orientativă 0-15 V.
Schema, prezentată alăturat, este extrem de simplă și nu necesită multe comentarii. Firește, am inserat cele două înfășurări secundare (respectând obligatoriu sensul de bobinare!) și am redresat tensiunea punte intenționat supradimensionată, KBU 8 M (8A/1000V) pe radiator. După filtrarea cu condensatorul C1 de 4700-6800 µF/35 V am obținut în gol o tensiune continuă de circa 25 V.
Circuitul Darlington, TD, l-am montat pe un radiator cu aripioare, suficient de mare pentru a putea disipa termic circa 40 W. Polarizarea variabilă a bazei Darlingtonului am făcut-o, prin rezistența de limitare R1, din cursorul potențiometrului bobinat P, de 500 Ω la minimum 3 W.
Protecția la suprasarcină și la scurtcircuit am realizat-o prin limitare de curent, după metoda reamintită chiar la această rubrică, în articolul „Protecție la scurtcircuit”, așa că nu o voi mai comenta. Rezistența R2 va avea valoarea dimensionată experimental în funcție de limita maximă dorită a curentului de sarcină. Rezistorul respectiv l-am realizat din sârmă de constantan cu diametrul de 1 mm, bobinată „în aer” pe un diametru interior de circa 15 mm, cu spirele distanțate uniform, pentru o cât mai ușoară răcire. Rezistența sa ohmică am dimensionat-o inițial la circa 0,4-0,5 Ω, după care am ajustat-o experimental (prin scurtare treptată), astfel ca limitarea în curent să se facă la aproximativ 2A.
