Articol publicat in revista Tehnium 11/76
Semnalele de audiofrecvență pe care dorim să le amplificăm sînt numeroase și de structuri diferite (microfon, orgă, chitară solo, bass etc.) și impun la o redare de bună calitate un sistem de mixaj, corecții de ton și egalizarea, care complică instalația. Lanțul de audiofrecvență apare, în general, în două unități distincte: mixer-preamplificator-corector și egalizator, pe de o parte, și amplificatorul de putere, pe de altă parte.
În rîndurile ce urmează este descris un amplificator de audiofrecvență de 35 W (etaj final de putere), echipat cu un tub ECC 83 și două tuburi EL 12 S.
Tensiunea de intrare necesară pentru puterea nominală la ieșire este de 500 mV pe o impedanță de 500 kΩ care excită potențiometric prima triodă a tubului ECC 83. A doua triodă constituie un etaj defazor pe sarcină distribuită pe rezistoarele de 18 kΩ catod-anod. Semnalul astfel preamplificat și defazat atacă în contratimp finalele EL 12 S. Condensatoarele de cuplaj de 50, respectiv de 100 nF, care au rolul de a separa componenta continuă ce alimentează tubul de componenta alternativă de audiofrecvență, trebuie să fie de foarte bună calitate, avînd o tensiune de lucru de peste 400 V.
Tuburile finale sînt negativate prin reostatul de 500 Ω și ansamblul rezistoarelor de 100 Ω, astfel ca prin reglarea acestuia să se obțină între catod și masă — 19 V. Reostatul de 100 Ω echilibrează prin reglajul său simetria funcționării tuburilor finale.
În locul tuburilor finale EL 12 S se pot monta și tuburi 6 P 3 sau EL 34, modificîndu-se soclurile și negativarea. Reacția negativă este obținută prin tubul ECC 83, eliminîndu-se din montaj condensatoarele electrolitice din catozi.
Transformatorul de ieșire se bobinează pe un miez cu secțiunea de 16 cm², avînd 2 x 1 250 de spire în primar (bobinaj simetric), cu conductor de ø = 0,28 mm, iar în secundar se vor bobina 90 de spire cu conductor de 1,1 mm cu prize mediane la spira 36 = 4Ω, la spira 50 = 8 Ω, la spira 62 = 12 Ω și la spira 90 = 25 Ω. Între bobinaje se așază un strat de preșpan și se impregnează în parafină. Pe secundarul transformatorului de ieșire este o rezistență balast de 300 Ω/2 W, care protejează transformatorul de ieșire în cazul cînd rămîne fără sarcină (difuzoare): de asemenea, mai este montat și un bec B1 de 24 V/0,5 W pentru expansiune dinamică.
Etajul redresor este executat conform schemei, folosindu-se orice diode montate în punte care pot suporta minimum 400 V/150 mA. Redresorul este protejat prin montarea în circuitul anodic a unui întrerupător și a unui bec de control anodic de 6 V/0,5 W și prin rezistența de 30 Ω/10 W.
Închiderea întrerupătorului I2, după încălzirea filamentelor (1 minut), protejează condensatoarele electrolitice. Transformatorul de rețea se execută pe un miez de 12 cm și se orientează, la montare, invers față de transformatorul de ieșire.
