Generatorul este format din două etaje: un etaj oscilator de tip LC și un etaj multivibrator.
Semnalul sinusoidal comandă bascularea multivibratorului la ieșirea căruia se obțin impulsuri dreptunghiulare.
Oscilatorul are bobina construită dintr-o oală de ferită. Numărul de spire depinde de frecvența ce urmează a fi generată.
Semnalul generat are amplitudinea și frecvența foarte stabile.
Explicație de funcționare
Circuitul este un generator de semnal capabil să transforme o undă sinusoidală generată intern într-un tren continuu de impulsuri dreptunghiulare stabile.
- Oscilatorul LC (T1): Tranzistorul T1 (AC 122) face parte dintr-un oscilator sinusoidal de tip LC. Circuitul rezonant (bobina L montată pe oală de ferită pentru un factor de calitate ridicat și condensatorul C de 10 nF) stabilește frecvența fundamentală a semnalului. Acest etaj oferă o undă sinusoidală curată pe colectorul lui T1.
- Etajul Formator/Multivibrator (T2 și T3): Semnalul sinusoidal este decuplat prin condensatorul de 10 nF și aplicat la intrarea unui multivibrator bistabil (sau circuit de tip trigger) realizat cu tranzistoarele T2 și T3 (ASY 26).
- Generarea impulsurilor dreptunghiulare: Oscilația sinusoidală forțează tranzistoarele T2 și T3 să treacă rapid și alternativ din starea de blocare completă în cea de saturație completă. Această comutație dură taie vârfurile sinusoidei și livrează la ieșire (UA) impulsuri dreptunghiulare cu fronturi abrupte, păstrând perfect frecvența dictată de circuitul LC inițial.
Piese echivalente moderne
Schema originală folosește în totalitate tranzistoare cu germaniu de tip PNP și funcționează cu o masă pozitivă (alimentare negativă de -6 V), o topologie specifică anilor ’60-’70. Pentru a o construi sau repara astăzi, piesele vechi pot fi înlocuite astfel:
- Tranzistorul T1 (AC 122): Tranzistor de mic semnal cu germaniu, tip PNP. Poate fi înlocuit cu un tranzistor modern de siliciu PNP, cum ar fi BC557 sau 2N3906.
- Tranzistoarele T2, T3 (ASY 26): Tranzistoare cu germaniu PNP de comutație rapidă. Înlocuitorii moderni excelenți din siliciu sunt BC557, BC558 sau tranzistorul de comutație rapidă 2N3906.
- Notă critică la utilizarea siliciului: Deoarece tranzistoarele cu siliciu au tensiunea de deschidere bază-emitor mai mare (0,6 V față de 0,2 V la germaniu), este foarte probabil ca rețeaua de polarizare originală să trebuiască ușor ajustată (ajustând rezistențele de 10 kΩ și 2 kΩ din jurul lui T1) pentru ca oscilatorul să se amorseze corect.
- Miezul bobinei L (Oala de ferită): Vechile oale de ferită pot fi înlocuite cu succes de miezuri toroidale moderne de ferită (cum ar fi cele de la Amidon, alese în funcție de frecvența dorită) sau inductanțe fixe gata bobinate dacă frecvența nu trebuie modificată.
- Alternativă modernă completă: În loc de trei tranzistoare discrete și o bobină greu de reglat, obținerea de impulsuri dreptunghiulare stabile în electronica actuală se realizează cu un singur circuit integrat universal NE555 în configurare astabilă, sau folosind un oscilator cu cuarț urmat de o poartă logică trigger Schmitt (ex. 74HC14)
