AUTOSTOP PENTRU MAGNETOFONUL „M 2405 S”

Pentru cei care mai posedă magnetofonul M 2405 S, propun în continuare schema unui autostop la terminarea benzii. Din fabricație, magnetofonul este dotat cu un releu (EL), solidar cu întrerupătorul general de rețea, care acționează asupra barei de reținere în momentul când se întrerupe rețeaua cu una din taste apăsate. Prin articolul de față, fără nicio modificare în schema originală, se propune acționarea acestui releu (EL) la terminarea benzii. Cu ajutorul unui element fotosensibil (fotodiodă sau fototranzistor), se comandă releul (Rel. 12 V), care, prin contactul său ND, acționează releul (EL) eliberând bara de reținere. La introducerea benzii între fotoelement și bec, contactul ND al Rel. 12 V se eliberează, iar releul (EL) este deschis. Schema se poate comanda atât cu un fototranzistor cuplat între punctele A și B, strap între C și D și între A și C, cât și cu o fotodiodă cuplată între punctele C și D, strap între A și B. Schema mai cuprinde două tranzistoare T1 și T2, în montaj trigger Schmitt, și două tranzistoare T3 și T4, în montaj Darlington, în colectoarele cărora se află un releu de 10-15 V (Rel. 12 V).

La primirea luminii pe FD sau FT, semnalul cules de pe acesta este amplificat și triggerat, dând comandă fermă prin semnal dreptunghiular amplificatorului final ce comandă releul din colectorul lui T4 (Rel. 12 V), acesta comandând releul EL (original). Cu semireglabilul R2 se reglează sensibilitatea montajului. Alimentarea montajului se asigură din punctul Z1 (15,5 V din schema originală), prin intermediul unui rezistor de 51 Ω / 3W. Contactele 1 și 2 (ND) ale releului (Rel. 12 V) sunt legate în paralel pe întrerupătorul St. 6 (original), conform figurii 1. Becul pentru comanda fotodiodei (FT) este de tip cu contact baionetă, de la aparatul de radio Ultrason, căruia i se desprind cu grijă aripioarele laterale. Fotodioda (FT) și beculețul se montează pe o plăcuță de textolit pregătită conform figurii 2.2. Folia de cupru am îndepărtat-o prin zgâriere. Beculețul și fotodioda (FT) se introduc în tubulețe de plastic de culoare închisă, conform figurii 2.1 și se așază față în față la o distanță de circa 10 mm. Alimentarea becului se face din punctul 61 (original), prin intermediul unei rezistențe de 330 Ω / 3W și masă.

Terminalele fotodiodei (FT) și ale becului se introduc prin orificii date în plăcuța de textolit și se cositoresc pe spate odată cu cablurile care merg de la FD (FT) la punctele C și D (sau A și B pentru FT), și de la bec la punctul 61 (original) prin rezistența de 330 Ω / 3W. Cu ajutorul tălpii din figura 2.3, care se cositorește cu partea de sus pe folia de cupru de la plăcuța de textolit, apoi se fixează lângă capul de ștergere cu ajutorul bridei de ștergere și partea de jos a „tălpii”, la o distanță convenabilă față de traseul normal al benzii magnetice. Întreg montajul se introduce în magnetofon lângă releul original, fixându-se cu un șurub în filetul existent pe șasiu, protejându-l față de masă (șasiu). Personal folosesc montajul cu fotodiodă și funcționează ireproșabil de peste un an.

Acest circuit adaugă o funcție optoelectronică automată magnetofonului polonez Unitra ZK 2405 S (sau M 2405 S). Aparatul are din fabrică un releu electromagnetic (EL) conectat la clapeta de oprire, dar acesta nu simțea terminarea fizică a benzii.