Montajul este conceput ca să amplifice, cu rezultate bune, în banda 100 kHz — 10 MHz, deci unde lungi, medii și scurte. Câștigul amplificatorului este mai bun de 28 dB. Alimentarea se face din două surse.
Recomandări de tranzistoare alternative moderne
Deși textul din revistă provine din publicația franceză Toute l’Électronique și nu specifică exact codurile componentelor în acest fragment, amplificatoarele de antenă de bandă largă (0,1 – 10 MHz) din acea epocă foloseau de regulă două tipuri de configurații: fie tranzistoare bipolare de înaltă frecvență (RF) cu zgomot redus, fie tranzistoare cu efect de câmp (FET) pe etajul de intrare pentru o impedanță mare, urmate de un etaj bipolar.
Pentru a construi sau repara un astfel de circuit cu piese actuale, iată cele mai bune alternative disponibile în magazinele de electronice:
- Tranzistoare bipolare RF de uz general (NPN): În loc de tranzistoarele vechi europene (cum ar fi seria BF, BF199, BFY90), poți folosi cu succes tranzistoare moderne de înaltă frecvență și zgomot redus, precum BF199, 2N2369, MPSH10 sau clasicul tranzistor de comutație rapidă/RF 2N2222A (care funcționează excelent în banda de până la 10 MHz).
- Tranzistoare bipolare RF de mic zgomot (PNP): Dacă schema folosește tranzistoare de tip PNP în această bandă, echivalentele moderne excelente sunt BF241, BF495 sau universalul 2N3906.
- Tranzistoare cu efect de câmp (JFET – N-Channel): Multe amplificatoare de antenă din revistele franceze utilizau tranzistoare FET pe intrare (cum ar fi legendarul TIS88 sau BF244/BF245) pentru a nu atenua semnalul captat de o antenă telescopică scurtă. Alternativa modernă perfectă, considerată standardul actual în audio/RF de joasă frecvență, este J113 sau 2N5485 / 2N5486.
