Avertizor Multitone

Schema alăturată a mai fost prezentată în revista noastră în alte variante constructive. Fiind un montaj simplu, fără a necesita piese de foarte bună calitate sau reglaje pe bază de măsurători, îl recomandăm în special constructorilor începători.

După cum se vede din fig. 1, schema conține două multivibratoare și un amplificator de audiofrecvență. Primul multivibrator generează semnale cu frecvența infraacustică de 0,3–1 Hz, iar al doilea este generator de audiofrecvență (300–600 Hz). Datorită modului de cuplare între ele (R5 din colectorul lui T2 în serie cu R7 din baza lui T3), primul multivibrator îl comandă pe al doilea în frecvență și în amplitudine, obținându-se în colectorul lui T4 un semnal multitonal de tip sirenă. Variația continuă a frecvenței și a amplitudinii este asigurată de condensatorul C3, cu rol de integrare.

Construcția se începe prin experimentare pe o masă de probă. Întâi se realizează cele două multivibratoare și legătura între ele prin R5–C3. Se alimentează cu tensiunea de 9-12 V (baterii sau redresor) și se ascultă semnalul într-o cască de 2000 Ω conectată între colectorul lui T4 și plusul (sau minusul) sursei.

Dacă ritmul de succesiune al tonurilor este prea lent sau prea rapid, se ajustează valorile rezistențelor R2 și R3. În acest scop este bine să se monteze de la început în serie cu R2 și R3 câte un potențiometru de 100 kΩ (se iau inițial R2 = R3 = 39–43 kΩ).

După alegerea ritmului dorit, se înlocuiesc grupurile R-P prin rezistențe echivalente.

Dacă frecvența maximă în succesiunea de tonuri este prea joasă sau prea înaltă, se ajustează ca mai sus valorile rezistențelor R7 și R8.

Aceleași reglaje se pot face și prin schimbarea valorii condensatoarelor C1-C2, respectiv C4-C5, în domeniile 5-50 μF, respectiv 5-50 nF.

Urmează apoi atașarea amplificatorului de audiofrecvență echipat cu tranzistoarele T5 (BC 107, BC 171, BC 172 etc.) și T6 (AD 152, AD 155, BD 136 etc.). R10 se poate lua între 62 și 100 kΩ (după factorul de amplificare al lui T5), iar R11 între 180 și 360 Ω.

Transformatorul Tr. este construit pe un pachet de tole E+I cu secțiunea miezului de 1,5-2 cm² (de exemplu, de la difuzoarele de radioficare, de la radioreceptoarele portabile tranzistorizate etc.). Primarul I conține 450-500 de spire CuEm 0,2 mm, iar secundarul II are cca 75 de spire CuEm 0,5 mm, pentru un difuzor de 4 Ω / 3 W.

Cu valorile pieselor din schemă, curentul maxim consumat este de cca 120 mA la 9 V și cca 150 mA la 12 V.

În figura 2 este dată o sugestie de aranjare a pieselor la cablaj, cu vedere dinspre partea cu piese (la scara 1:1), iar în fig. 3 este redată fotografia plăcuței de cablaj.

Dimensiunile cablajului au fost astfel alese încât să poată fi montat în interiorul difuzorului de radioficare (caseta trapezoidală).