Deși majoritatea surselor de alimentare moderne includ circuite de limitare a curentului pentru a preveni deteriorarea sursei în cazul unei suprasarcini sau al unui scurtcircuit la ieșire, curentul maxim de ieșire este de obicei încă destul de ridicat. Acest lucru poate duce la o protecție redusă oferită echipamentului alimentat și poate cauza deteriorări costisitoare atunci când se experimentează cu componente delicate. Unele surse de alimentare au mai multe niveluri comutabile de limitare a curentului sau un nivel de limitare continuu variabil, dar această caracteristică este limitată în principal la modelele mai scumpe și mai complicate. Această unitate simplă, de tip adaptor (add-on), poate fi utilizată atunci când se experimentează cu componente scumpe sau delicate și poate avea un nivel de limitare a curentului situat oriunde între mai puțin de 1 mA și aproximativ 100 mA. Poate fi utilizată cu tensiuni de intrare cuprinse între aproximativ 6 și 24 de volți. Există o cădere de tensiune de aproximativ 0,6 volți prin unitate, iar aceasta va reduce inevitabil eficiența stabilizării sursei, deoarece căderea de tensiune crește oarecum odată cu creșterea curentului de ieșire. Totuși, în majoritatea aplicațiilor, acesta nu va fi un dezavantaj major. Schema electrică a unității este prezentată în figura.
Acesta este, în realitate, doar un generator de curent constant convențional, dar în condiții normale de utilizare sarcina va avea o impedanță care este prea mare pentru a produce acest curent. Prin urmare, circuitul produce o tensiune de ieșire care este cât mai mare posibil și practic egală cu tensiunea de intrare. Dacă ar apărea o suprasarcină, se va produce efectul de curent constant, determinând o reducere a tensiunii de ieșire, astfel încât să se prevină curgerea unui curent excesiv. Tr1 este polarizat în conducție prin intermediul lui R1, determinând aplicarea aproape întregului potențial al alimentării către sarcină. Cu toate acestea, dacă ar curge un curent de ieșire excesiv, tensiunea la bornele lui RL va deveni suficient de mare pentru a-l polariza pe Tr2 în stare de conducție. Tr2 preia (derivează) apoi o parte din curentul de bază al lui Tr1, determinându-l pe Tr1 să conducă mai puțin intens, iar tensiunea de ieșire să scadă. Astfel, se produce acțiunea dorită de limitare a curentului.
Valoarea lui RL este 0,65 împărțit la curentul de limitare necesar (în amperi). De exemplu, un curent limită de 50 mA necesită o rezistență de 13 ohmi (0,65 împărțit la 0,05 A = 13 ohmi). În plus față de curentul de ieșire, circuitul consumă aproximativ 7 mA de la o sursă de alimentare de 6 volți, crescând la aproximativ 35 mA în cazul unei surse de 24 de volți. Dacă unitatea este utilizată la tensiuni de alimentare de aproximativ 20 de volți sau mai mult, Tr2 ar trebui prevăzut cu un mic radiator cu clips. În mod similar, pentru curenți de ieșire de aproximativ 40 mA sau mai mult, Tr1 ar trebui prevăzut cu un mic radiator cu aripioare.
Tranzistoarele pot fi: BD139 in loc la TIP41A si BC547 in loc la BFY51. Daca o sa limited curenti mai mari pui radiator pe BD139.
Rezistena RL cateva calcule simple.
Treapta de 1 mA (0,001 A)
Treapta de 10 mA (0,01 A)
Treapta de 100 mA (0,1 A)
Folosește rezistențe cu peliculă metalică (toleranță 1%).
