Întrerupător tactil

Întrerupătorul tactil descris în secțiunea anterioară a acestei cărți este inadecvat pentru utilizare în multe aplicații deoarece nu se blochează în starea pornit (nu are automenținere), iar pentru a menține echipamentul controlat pornit este necesar să se atingă continuu cele două contacte. Acest lucru poate fi depășit prin utilizarea unui circuit care se blochează în starea pornit și care are, de asemenea, un mijloc de resetare a circuitului în starea oprit.

Acest circuit simplu are aceste caracteristici, iar sarcina este controlată prin intermediul a două perechi de contacte tactile. Atingerea unui set de contacte pornește sarcina, iar celălalt set de contacte este acționat pentru a opri din nou sarcina. Schema electronică a Întrerupătorului tactil este prezentată în Figura 48, iar amplasarea componentelor pe placa de test Verobloc apare în Figura 49.

Circuitul utilizat pentru a porni sarcina este practic același cu cel folosit în proiectul Întrerupător tactil simplu descris anterior. Cu toate acestea, R5 este un rezistor suplimentar care îl menține pe Tr2 în stare de conducție atunci când degetul operatorului este îndepărtat de pe cele două contacte tactile de „pornire”. Acest lucru oferă circuitului acțiunea de blocare (automenținere) necesară.

Acționarea celor două contacte tactile de „oprire” are ca rezultat trecerea lui Tr1 în stare de conducție prin intermediul micului curent de bază pe care îl primește. Acest lucru reduce tensiunea de bază a lui Tr2 la un nivel insuficient pentru a menține această componentă în conducție, iar atât Tr2, cât și Tr3 se blochează (se opresc). Când degetul operatorului este îndepărtat de pe cele două contacte de „oprire”, circuitul rămâne în această stare deoarece colectorul lui Tr3 va fi la zero volți, iar R5 nu îi va mai oferi lui Tr2 un curent de bază. Astfel, încă o dată, se obține acțiunea de blocare necesară.

Notele privind construcția și utilizarea Întrerupătorului tactil simplu se aplică și acestui design și nu vor fi repetate aici.