Întrerupător activat de lumină

Întrerupătoarele activate de lumină au aplicații în domenii precum sistemele de alarmă împotriva efracției și sistemele de control automat. De asemenea, acestea reprezintă proiecte interesante pentru electroniștii amatori. Schema electronică prezentată în Figura 14 este pentru un întrerupător de tipul celui care activează un releu atunci când nivelul de lumină primit de senzorul de lumină crește peste un anumit nivel de prag și se dezactivează din nou când nivelul de lumină scade sub acel prag. Amplasarea componentelor și schema de cablare pentru Întrerupătorul activat de lumină apar în Figura 15.

Bobina releului este comandată din colectorul lui Tr1, iar releul va fi activat dacă Tr1 este adus în stare de conducție de un curent și o tensiune de bază adecvate. Tensiunea și curentul disponibile în baza lui Tr1 depind de doi factori principali: rezistența oferită de PCC1 și reglajul lui VR1. Dacă VR1 este setat la valoarea maximă, PCC1 trebuie să aibă o rezistență de aproximativ 100 k sau mai puțin pentru a polariza Tr1 și a activa releul. În întuneric total, PCC1 are o rezistență de 200 k sau mai mult, dar este suficient un nivel de lumină foarte scăzut pentru a-și reduce rezistența îndeajuns de mult încât să îl deschidă pe Tr1 și să activeze releul.

Dacă VR1 este setat pentru o valoare mai mică a rezistenței, PCC1 trebuie să prezinte o rezistență mai mică pentru a-l polariza pe Tr1 în starea de conducție, iar sensibilitatea circuitului este redusă deoarece PCC1 trebuie să fie supus unui nivel mai ridicat de lumină pentru a produce această rezistență mai mică. Dacă valoarea rezistenței lui VR1 este redusă în mod constant, sensibilitatea circuitului scade progresiv. Cu VR1 la o rezistență practic minimă, chiar și un nivel extrem de ridicat de lumină va fi insuficient pentru a pune în funcțiune circuitul. Astfel, VR1 acționează ca un reglaj de sensibilitate și permite variația pragului de lumină în limite extrem de largi.

D1 ar putea părea la prima vedere superfluă (de prisos), dar trebuie avut în vedere faptul că bobina unui releu este o componentă puternic inductivă, iar acest lucru poate duce la generarea unei tensiuni inverse mari la bornele bobinei releului în momentul în care este dezenergizată. Scopul lui D1 este de a suprima acest impuls de tensiune și de a preveni deteriorarea lui Tr1.

O pereche de contacte de releu normal-deschise sunt utilizate pentru a controla un echipament auxiliar, iar acest echipament va fi pornit și oprit în concordanță cu releul. Unitatea este capabilă să controleze echipamente alimentate de la rețea, cu condiția ca releul utilizat să aibă o tensiune nominală a contactelor suficient de mare, dar din motive de siguranță, unitatea ar trebui folosită pentru a controla echipamente alimentate de la rețea doar dacă este construită ca un proiect închis într-o carcasă corespunzătoare. Carcasa trebuie să fie de un tip cu capac cu șuruburi și nu de tip clipsat care ar permite un acces facil la cablajul periculos al rețelei. Linia negativă de alimentare a unității ar trebui să fie conectată la împământarea rețelei electrice, iar orice parte metalică expusă a unității ar trebui să fie împământată în mod similar. Începătorii sunt sfătuiți să nu folosească unitatea pentru a controla echipamente de rețea până când nu au dobândit experiența necesară pentru a face acest lucru în siguranță. Până atunci, ar fi mai bine să considere circuitul ca fiind unul simplu, destinat demonstrării proprietăților unei fotocule, sau să folosească releul pentru a opera echipamente de joasă tensiune alimentate de la baterie.