Ghirlanda de becuri instalată în pomul de iarnă poate fi făcută să „clipească” prin mai multe metode, cea mai răspândită fiind aceea cu starter legat în serie cu circuitul de alimentare. Alăturat recomandăm o altă soluție, care prezintă avantajul de a avea frecvența de pâlpâire reglabilă prin alegerea adecvată a rezistenței R2 (între 5 kΩ și 15 kΩ).
După cum se observă din schemă, ghirlanda de beculețe L1 – Ln (10 becuri de 26 V / 0,1 A legate în serie) este montată în serie cu dioda D și tiristorul Th. La conectarea alimentării, tiristorul este blocat. Condensatorul C se încarcă însă repede prin R1 și, în momentul în care tensiunea la bornele sale devine suficientă pentru furnizarea curentului de amorsare de poartă (prin R2), tiristorul intră în conducție. Tensiunea între anod și catod cade astfel brusc (la cca 1 V) și condensatorul se descarcă. Nemaiavând curent de poartă și fiind alimentat în pulsuri (semi-alternanțele conduse de diodă), tiristorul se blochează la prima trecere prin zero a curentului. Condensatorul se încarcă din nou și ciclul se repetă.
Rezistența R1 (2,4 – 3 kΩ) trebuie să fie de 3 W, pentru a nu se încălzi excesiv. Tiristorul poate fi de orice tip, având curentul maxim de peste 3 A și tensiunea de lucru de minimum 300 V. Se poate încerca și cu valori mai mici ale condensatorului C (20 – 100 μF / 70 V).
Explicații de funcționare a circuitului
Acest montaj este un relaxator cu tiristor care funcționează ca un întrerupător automat temporizat, alimentat în curent alternativ monoalternanță:
- Redresarea: Dioda D (rednotată D-F407 pe schemă) redresează curentul alternativ de la rețea (220V), lăsând să treacă doar semnalul pulsatoriu corespunzător semialternanțelor pozitive.
- Faza de încărcare (Becuri stinse): Când circuitul este pornit, tiristorul (Th) este inițial blocat (ca un întrerupător deschis), deci prin becuri nu circulă curent suficient pentru a se aprinde. În acest timp, curentul trece prin rezistența R1 și încarcă lent condensatorul C.
- Amorsarea (Becuri aprinse): Pe măsură ce condensatorul C se încarcă, tensiunea de la bornele sale crește. Când această tensiune atinge pragul de deschidere al porții (Gate) tranzistorului tiristor, un curent de amorsare este injectat prin R2 în poarta tiristorului. Tiristorul se deschide brusc (devine un scurtcircuit virtual între anod și catod). În acest moment, ghirlanda de becuri primește întreaga tensiune și se aprinde, iar condensatorul C se descarcă rapid prin poartă.
- Blocarea și repetarea ciclului: Deoarece alimentarea este pulsatorie (trece prin zero la fiecare sfârșit de semialternanță), în momentul în care tensiunea de la rețea scade la zero, tiristorul își pierde curentul de menținere și se blochează automat. Procesul reîncepe, generând efectul de pâlpâire. Frecvența este dictată de constanta de timp a grupului R1-R2-C.
Detalii despre piese echivalente moderne
Atenție de siguranță: Acest circuit funcționează direct la tensiunea de rețea (220V/230V) fără izolare galvanică. Componentele moderne trebuie alese cu grijă pentru a rezista la tensiuni înalte.
- D-F407 (Diodă de siliciu): Poate fi înlocuită direct cu clasica și omniprezenta diodă 1N4007 (1 A / 1000 V), ideală pentru redresarea tensiunii de rețea.
- KY 202 M (Tiristor rusesc/est-european în capsulă metalică cu șurub): Parametrii originali cer un tiristor de peste 3 A și minimum 300 V (de preferat 400V-600V pentru siguranță la 230V modern). Echivalente moderne excelente în capsulă izolată TO-220 sunt:
- BT151-500R sau BT151-650R (12 A / 500V-650V)
- TIC106M (5 A / 600V)
- T1210N (sau orice tiristor standard din seria BT dincolo de 4A / 400V)
- Rezistența R1 (2,4 – 3 kΩ / 3 W): Se folosesc rezistențe moderne de tip Power Metal Oxide (3W sau 5W) pentru o mai bună disipare a căldurii, având valori standardizate precum 2,4 kΩ, 2,7 kΩ sau 3 kΩ.
- Condensatorul C (100 μF / 70 V): Se folosește un condensator electrolitic modern la o tensiune de lucru de siguranță mai mare, de exemplu 100 μF / 100 V sau chiar 100 μF / 160 V
