Numar total de pagini: 728

Ultimele articole publicate


    `

    Ultimele mesaje

      • Admin: Am raspuns pe e-mail....
      • Liviu Popa: Buna, Am avut o publicatie in Tehnium p...
      • Admin: Speram sa va ajute....
      • Admin: Buna Ion, scopul intial al website-ului ...
      • Ion: Buna ziua, Am o mare rugăminte legat ...
      • Costica Neculau: Multumesc! O carte foarte buna ca incepa...
      • Admin: tocmai am verificat si functioneaza...
      • Morariu Calin: Fisierul revista_ret_no.14_-_publicata_...
      • Munteanu Danut: Buna ziua, Frumos situl dumneavoastra d...
      • kobold: Buna ziua. Cum pot vizualiza revistele...

    Circuite cuplate

    Articol din cartea: A,B,C… Electronica in imagini

    Autori: ing. N. Drăgulănescu, ing. C. Miroiu,ing. D. Moraru

    1. Coperta carte A,B,C… Electronica in imagini
    2. Introducere
    3. Capitolul 1 - Rezistoare
    4. 1.1. Clasificarea rezistoarelor
    5. 1.2. Parametrii rezistoarelor
    6. 1.3. Simbolizarea si marcarea rezistoarelor
    7. 1.4. Rezistoare fixe
    8. 1.4.1. Rezistoare peliculare
    9. 1.4.2. Rezistoare bobinate
    10. 1.4.3. Rezistoare de volum
    11. 1.5. Conectarea in serie, paralel si mixta a rezistoarelor
    12. 1.6. Comportarea in curent alternativ a rezistorului
    13. 1.7. Aplicatii ale rezistoarelor fixe
    14. 1.8. Rezistoare variabile si semi variabile
    15. 1.9. Rezistoare neliniare
    16. 1.9.1 Termistoarele
    17. 1.9.2 Varistoarete
    18. 1.9.3 Fotorezistoarele
    19. Capitolul 2 Condensatoare
    20. 2.1. Capacitatea unui condensator; clasificarea condensatoarelor
    21. 2.2. Parametrii condensatoarelor
    22. 2.3. Simbolizarea si marcarea condensatoarelor
    23. 2.4. Condensatoare fixe
    24. 2.4.1. Condensatoarele ceramice
    25. 2.4.2. Condensatoare cu hartie
    26. 2.4.3. Condensatoare cu pelicula din material plastic
    27. 2.4.4. Condensatoare cu mica
    28. 2.4.5. Condensatoare electrolitice
    29. 2.5. Condensatoare variabile si semi variabile
    30. 2.6. Comportarea in curent alternativ a condensatoarelor
    31. Capitolul 3 Bobine
    32. 3.1. Inductivitatea/Inductanta unei bobine
    33. 3.2. Structura si classificarea bobinelor
    34. 3.3. Tipuri constructive de bobine
    35. 3.4. Ecranarea bobinelor
    36. 3.5. Caracteristici principale si circuite echivalente
    37. 3.6. Aplicatii ale bobinelor
    38. 3.6.1. Transformatorul
    39. 3.6.2. Circuitul RLC serie
    40. 3.6.3. Circuitul RLC derivatie
    41. 3.6.4. Circuite cuplate
    42. 3.6.5. Filtre electrice pasive
    43. Capitolul 4 Cablaje imprimate
    44. 4.1. Generalitati
    45. 4.2. Structura si clasificarea cablajelor imprimate
    46. 4.3. Metode si tehnologii de realizare a cablajelor imprimate
    47. 4.4. Realizarea cablajelor imprimate monostrat prin metode de corodare
    48. 4.4.1. Metoda fotografica
    49. 4.4.2. Metoda serigrafica
    50. 4.5. Realizarea foto-originalului
    51. 4.6. Realizarea cablajelor imprimate multistrat
    52. 4.7. Modele de cablaje imprimate
    53. 4.8. Echiparea cablajelor cu componente electronice
    54. Capitolul 5 Fiabilitatea componentelor pasive
    55. 5.1. Notiuni de fiabilitate
    56. 5.2. Fiabilitatea rezistoarelor
    57. 5.3. Fiabilitatea condensatoarelor
    58. 5.4. Fiabilitatea bobinelor
    59. 5.5 Fiabilitatea cablajelor imprimate echipate cu componente
    60. Capitolul 6 Tehnologia de montare a componentelor pe suprafata
    61. 6.1. Componente electronice pasive SMD
    62. 6.1.1. Rezistoare
    63. 6.1.2. Condensatoare ceramice ceramice multistrat
    64. 6.1.3. Condesatoare electrolitice cu aluminiu
    65. 6.1.4. Condensatoare electrolitice cu tantal
    66. 6.1.5. Termistoare
    67. 6.1.6. Rezistoare semivariabile
    68. 6.1.7. Bobine
    69. 6.2. Consideratii generale priving tehnologia montarii pe suprafata a componentelor
    70. Bibliografie

    Circuite cuplate

    Circuitele cuplate (oscilante) sînt constituite — în general — din două circuite (oscilante) de tip serie sau derivaţie între care se stabileşte un transfer de energie, prin intermediul unui cuplaj (inductiv, capacitîv, rezistiv sau mixt).

    Circuitul cuplat de intrare (la care se aplică semnalul de la un generator) se numeşte circuit primar, iar circuitul cuplat de ieşire (la care se conectează impedanţa de sarcină) este circuitul secundar.

    In funcţie de impedanţa Zg (rezistenta Rg) internă (de ieşire) a generatorului, aceasta se conectează fie în serie (la Zg sau Rg mici — generator de tensiune), fie în paralel (Ia Zg sau Rg mari — generator de curent) cu circuitul primar.

    Structurile cele mai frecvent utilizate de circuite cuplate şi cuadripolii de cuplaj corespunzători sînt prezentaţi în fig. 3.26.

    a) circuite RLC serie cuplate (inductiv) prin inductanţa mutuală M.

    f3.26
    Fig. 3.26. Tipuri fundamentale de circuite oscilante cuplate.

    Coeficientul de cuplaj este:

    k = M/√L1L2

    b) circuite RLC derivaţie cuplate (capacitiv) prin condesatorul serie CC. Coeficientul de cuplaj este:

    e363-8

    De remarcat că un cuadripol de cuplaj este compus din elementul de cuplaj (M, respectiv CC) şi de elementele de acelaşi tip primar şi secundar (L1, L2, respectiv C1, C2).

    O altă configuraţie uzuală de circuite cuplate este cea din fig. 3.27. Cele două circuite RLC derivaţie sînt identice şi cuplate prin condensatorul derivaţie CC. Coeficientul de cuplaj este:
    e363-9

    f3.27
    Fig. 3.27 Circuite RLC derivaţie identice, cuplate prin condensator derivaţie

    Principalele mărimi şi relaţii care caracterizează funcţionarea acestui circuit sînt:
    — factorul de calitate global (egal, în acest caz. cu factorii de calitate al primarului, Q1 şi al secundarului, Q2):

    e363-10

    — indicele de cuplaj g=kQ (pentru abateri mici în jurul frecventei de rezonantă);
    — variaţia tensiunii de ieşire (U2) raportată la tensiunea de ieşire pentru transfer maxim de putere (U2MM — tensiune „maxim-maximorum”), în funcţie de variabila normată (v. fig. 3.19) x = XS/RS = βQ şi de indicele de cuplaj g:
    e363-11

    — frecventa de lucru (egală, în acest caz, cu frecventele de acord ale primarului, f01, respectiv secundarului, f02)

    e363-12

    — raportul U2/U2MM la frecventa de lucru (centrală):

    e363-13

    — banda la 3 dB, pentru g = l (cuplaj critic)

    e363-14

    — banda în sens Cebîşev, pentru g>1 (cuplaj supracritic)

    e363-15

    — deviaţia de frecvenţă (la care se obţin cele două maxime ale caracteristicii de selectivitate — v. fig. 3.28), pentru g>1 (cuplaj supracritic),

    e363-16

    Reprezentînd, pentru circuitele cuplate din fig. 3.27, variata raportului |U2/U2MM| în funcţie de deviaţia de frecventă Δf (unde Δf = f—f0k), pentru k=1, 2, 3; f0k = frecvenţa de lucru pentru fiecare curbă) se obţin caracteristicile de selectivitate din fig. 3.28.

    Prin adoptarea unui asemenea mod de reprezentare, caracteristicile rezultate sînt axate, deşi frecvenţele de lucru f0 sînt diferite în fiecare caz (întrucît depind de valoarea capacităţii condensatorului de cuplaj Cc). Normarea tensiunii de ieşire s-a efectuat pentru cazul transferului maxim de putere (U2MM obţinut pentru g>1).

    Caracteristicile sînt reprezentate pentru:
    1) g<1 (cuplaj subcritic). Există un singur maxim (la frecvenţa f01) şi nu se poate realiza transferul maxim de putere. 2) g=1 (cuplaj critic). Caracteristica prezintă un maxim plat (la frecvenţa f02); dacă, în plus, şi Q1= Q2, se obţine un transfer maxim de putere într-o bandă de frecvenţe relativ largă, în jurul valorii f02. 3) g>i (cuplaj supracritic). Caracteristica are două maxime şi un minim — corespunzînd celor trei valori reale şi distincte ale frecvenţei de lucru posibile. Dintre acestea, minimul corespunde frecvenţei centrale f03, iar maximele sînt simetric repartizate (faţă de f03).

    Se demonstrează că, dacă şi Q1 = Q2, se poate obţine un transfer maxim de putere la frecvenţele de maxim (corespunzînd deviaţiei ±ΔfM — v. fig. 3.28). 

    f3.28
    Fig. 3.28. Caracteristici de selectivitate ale circuitelor cuplate din fig, 3.27.

    În primele două cazuri (un singur maxim), banda de trecere a circuitelor cuolate se defineşte ca duferenţa frecvenţelor fS şi fi pentru care raportul |U2/U2MM| scade cu 3dB faţă de valoarea sa maximă. Se demonstrează că, la cuplaj critic (g = 1), B3dB (=f0√2/Q) este de √2 ori mai largă decît banda de trecere a unui circuit oscilant simplu (B3dB = f0/Q).

    În cazul curbei cu două maxime şi un minim (g>1), banda de trecere se defineşte „în sens Cebîşev”, ca diferenţa dintre frecvenţele la care raportul |U2/U2MM| are valorile corespunzătoare minimului de la frecvenţa centrală f01. În această situaţie, banda de trecere este de √2(g2+1) ori mai largă decît în cazul circuitelor oscilante simple.

    Dacă circuitele cuplate avînd schema din fig, 3.27. sînt neidentice, caracteristicile de selectivitate ale acestora pot avea aspectul celor din fig. 3.29.

    Există două cazuri fundamentale:
    1) Q1=Q2 ; f10≠f20 – cînd cele două maxime sînt inegale
    2) Q1≠Q2; f10=f20 – pentru care, la g>1, nu se mai poate obţine U2=U2MM.

    Circuitele RLC cuplate sînt utilizate atît pentru a realiza cuplajul (în c.a.) între două etaje amplificatoare cît şi, mai ales, pentru a selecta din mulţimea semnalelor de diferite frecvenţe numia pe acelea car au frecvenţa inclusă în banda de trecere a circuitului respectiv (atenuînd substanţial semnalele ce au frecvenţa în exteriorul acestei benzi).

    Un exemplu de utilizare a circuitelor RLC cuplate pentru cuplarea a două etaje amplificatoare de bandă îngustă este prezentat în fig. 3.30.

    Circuitele RLC derivaţie L1C1 şi L2C2 sînt cuplate prin condensatorul CC (v. şi fig. 3.27.).

    f3.29
    Fig. 3.29. Caracteristici de selectivitate ale unor circuite RLC cuplale, neidentice.

    Schemele ediivalente din fig. 3.30 evidenţiază modul de determinare a condiţiilor de adaptare. Utilizînd — în mod curent — circuite identice (L1—L2, C1=C2, R1=R2=R), la cuplaj critic (g=l), rezultă următoarele condiţii de adaptare, separate, pentru primar şi secundar:
    R0’=R; R=Rin’

    f3.30
    Fig. 3.30. Utilizarea circuitelor cuplate pentru cuplarea a două etaje de amplificare.

    Este evident că banda frecvenţelor ce se transmit între cele două etaje amplificatoare „de bandă îngustă” este strict determinată de caracteristicile de selectivitate ale circuitelor cuplate (v. fig. 3.27).

        Editor: Admin | Afisat in: Carti, Electronica, Teorie | Raspunsuri (0) | November 2015

    Scrie un raspuns sau pune o intrebare

    Poti folosii: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>